Lavasina

de pr. Iosif Dorcu

Insula Corsica, începând cu anul 1769, este parte a Franţei. În partea de nord-est a insulei, pe litoralul Mării Tireniene, în partea nordică a oraşului Bastia (al doilea ca mărime, după Ajaccio) se află vestitul sanctuar Lavasina, supranumit uneori şi Lourdes-ul din Corsica.

În secolul al XVII-lea, o familie de comercianţi de vinuri, Danese, avea un debitor la Roma care nu avea posibilitatea să-şi achite datoriile. În schimbul banilor datoraţi, clientul a oferit un tablou al unui artist anonim, ce o reprezenta pe Sfânta Fecioară Maria cu Pruncul. Ajungând acasă, familia Danese a găsit în ambalajul icoanei exact suma de bani pe care ar fi trebuit s-o primească. Iar ca urmare, a aşezat icoana într-o capelă.

În anul 1675, în faţa acestei icoane se întâmplă un miracol. Sora Marie-Agnes, terţiară franciscană, fiind în drum spre Genova, unde voia să consulte un medic, a ajuns la capela din Lavasina, pentru a se adăposti din cauza unei furtuni. Ea suferea de paralizie la ambele picioare şi de convulsii nervoase. Fiind în capelă, şi-a uns picioarele cu ulei din candela ce ardea în faţa icoanei şi s-a vindecat instantaneu. Marinarii care o însoţeau au răspândit imediat vestea vindecării şi astfel au început să vină din ce în ce mai mulţi pelerini.

Episcopul locului, Mons. Carlo Giustiniani, în urma unei anchete asupra celor întâmplate, a decis edificarea unui sanctuar demn de această icoană miraculoasă. Pentru că minunile erau, cu adevărat, numeroase, icoana a primit titlul de "Sfânta Fecioară Maria a Harurilor". Sanctuarul a fost inaugurat la data de 7 septembrie 1677, în ziua următoare celebrându-se Naşterea Sfintei Fecioare.

La 31 ianuarie 1735, Fecioara Maria de la Lavasina a fost declarată "Regina insulei Corsica".

O altă minune s-a întâmplat aici în anul 1779, când regiunea a fost lovită de o mare secetă, un adevărat dezastru pentru populaţie. Organizându-se o procesiune de la Bastia la icoana miraculoasă de la Lavasina, în aceeaşi zi a sosit o ploaie abundentă care a pus capăt nenorocirii.

Aproximativ 200 de ani sanctuarul a fost în custodia unor laici, dar din anul 1770 el a fost încredinţat grijii călugărilor capucini care aveau un convent în satul vecin. În anul 1859, călugării, devenind responsabili şi administratori la Lavasina, au reuşit să mărească şi să adauge multe lucrări artistice, printre care altarul principal, din marmură.

În anul 1883, s-a realizat o statuie procesională, conformă cu imaginea din icoana miraculoasă, iar 13 ani mai târziu, corsicanii din Venezuela au oferit o altă statuie, realizată după aceeaşi imagine, care a fost amplasată pe faţada sanctuarului.

În anul 1947, drept mulţumire că insula a scăpat de război, s-a ridicat turnul, în care se află cinci clopote. Pentru că este pe malul mării, iar turnul pare a fi un far, pe vârf a fost aşezată o statuie a Maicii Domnului "Stella maris", orientată spre mare.

La cererea episcopului de Ajaccio, Mons. Jean-Baptiste Llosa, ca icoana să fie încoronată, Papa Pius al XII-lea răspunde afirmativ la 12 august 1949. Episcopul a considerat oportun ca mai întâi să consacre sanctuarul, la 27 august 1949. Încoronarea solemnă a fost celebrată la 18 mai 1952, de către Mons. Angelo Roncalli, nunţiu apostolic la Paris, viitorul Papă Ioan al XXIII-lea.

Sărbătoarea sanctuarului se celebrează anual la 8 septembrie când se cântă imnul corsican dedicat Mariei "Dio vi salvi Regina", imn din secolul al XVIII-lea.