Sfânta Maria, Maica bucuriei

În Litania Lauretană avem invocaţia Causa nostrae laetitiae ("Pricina bucuriei noastre"). Sunt multe motivele pentru care o putem numi pe Sfânta Fecioară Maria "Maica bucuriei". Iată două dintre ele: 1. Maria l-a născut pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, cel care a adus în lume bucuria mântuirii; 2. Maria a trăit mereu în harul lui Dumnezeu. Or, harul lui Dumnezeu, prezent în sufletul unui om, devine izvor de bucurie adevărată pentru el.

Desigur, nu este uşor să trăim în harul lui Dumnezeu. Avem nevoie, între altele, şi de ajutorul mamei noastre cereşti, iar Sfânta Biserică ne oferă posibilitatea de a i-l cere. În acest sens, i-a dedicat două luni din an, luna mai şi luna octombrie, precum şi cele mai multe dintre sărbătorile în cinstea sfinţilor.

Luna mai este prin excelenţă luna bucuriei, când creştinii se adună, seară de seară, la altarul mamei cereşti şi se întrec în cântări frumoase, litanii, lecturi biblice, meditaţii şi rugăciuni. Tot în luna aceasta, la 16 mai, avem Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale (a 55-a), o ocazie potrivită de bucurie şi de mulţumire pentru inaugurarea recentă a noului post de radio catolic, ERCIS FM. Desigur, este o ocazie şi de susţinere a acestui radio al diecezei noastre. La acest post de radio, emisiunile dedicate Fecioarei Maria ocupă un spaţiu foarte generos şi variat.

Sfânta Fecioară Maria este "pricina bucuriei noastre". Ea ne arată că nu orice plăcere înseamnă bucurie. Sunt mulţi aceia care caută bucuria în plăceri şi ambiţii deşarte. Plăcerea este de cele mai multe ori o piedică în calea bucuriei adevărate. Cei care şi-au înmuiat buzele în cupa voluptăţilor trebuie să recunoască acest adevăr, aşa cum a făcut-o Eva Lavalliere, actriţă, balerină, care s-a convertit, schimbând scena cu mănăstirea, şi care mărturisea că din viaţa trăită înainte de convertire nu a rămas decât cu un profund dezgust. Iar cei care cred că bucuria înseamnă realizarea ambiţiilor sunt nevoiţi să spună cu Bismarck, cancelar german (1815-1898): "Nu-mi amintesc să fi fost fericit 24 de ore în viaţă". Trişti devenim atunci când ne gândim numai la noi înşine şi uităm de Dumnezeu, aşa cum spunea Sfântul Augustin: "Tristeţea, Doamne, e gândul la mine, bucuria e gândul la tine".

Fecioara Maria ne descoperă secretul bucuriei adevărate: o inimă curată, eliberată de egoism şi de păcat, o inimă dăruită total lui Dumnezeu, o inimă în care locuieşte Dumnezeu. Cel mai frumos dar pe care ni-l face Sfânta Fecioară Maria este Fiul ei. Isus, Dumnezeu făcut om. Noi suntem îndemnaţi să-l primim. Atunci când îl primim, atunci când Isus intră în sufletul nostru, el aduce în noi bucuria adevărată. În acest caz, pot cădea ploile, pot să se reverse şuvoaiele, pot să bântuie furtunile: nimic şi nimeni nu ne poate face să ne pierdem bucuria, pacea adevărată şi seninătatea.

"De ce sunteţi trişti?" este întrebarea pe care ne-o pune Sfânta Fecioară Maria nouă tuturor, aşa cum a pus-o Isus celor doi ucenici care mergeau trişti şi abătuţi la Emaus, pentru că îl pierduseră pe prietenul lor drag. Devenim şi noi trişti atunci când îl pierdem pe Isus. Noi îl pierdem pe Isus atunci când săvârşim păcatul de moarte. Maria, Maica bucuriei, ne ajută să-l regăsim pe Domnul printr-o adevărată convertire. În felul acesta, ea ne redă bucuria adevărată. Să-I mulţumim şi să-I cerem mereu ajutorul, invocând-o cu titlul din Litania Lauretană: Causa nostrae laetitiae, ora pro nobis! ("Pricina bucuriei noastre, roagă-te pentru noi!").

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi