Goana după iubire
Love is in the air! Într-adevăr, iubirea plutește în aer, este peste tot în jurul nostru și în noi. Și nu doar în luna februarie, ci în fiecare clipă. Doar că uneori nu-i recunoaștem "chipul". Ne-am făcut idei greșite despre ea: am încadrat-o în șabloane, i-am dat un chip și un nume, am notat-o în calendar, i-am pregătit cadouri și ne-am așezat comod așteptând să apară și să-și joace rolul. Rostul ei era clar: să ne facă fericiți... o clipă, o zi, o vară! O viață? Pentru inimile mici, înghesuite în tipare, e prea mult o viață. Unii se mulțumesc cu firimituri, cu clipe!
Însă la început nu era așa! Cândva, iubirea era veșnică (cf. Ier 31,3). Acum oamenii vor să o limiteze la clipe, fredonând cu nonșalanță: "O iubire de-o vară..."! Cât de mult degradăm ființele transformând iubirea în nisip pentru clepsidre, așteptându-i scurgerea, trecerea!
Nerăbdători să iubim, sufocați de imbolduri, neglijăm să ne educăm modul de a iubi și sfârșim prin a ne iubi numai pe noi înșine. Vrem să iubim fără să ne eliberăm de egoism. În goana după iubire, ratăm esențialul: iubim doar pentru ceea ce primim, nu pentru ceea ce iubirea poate construi în celălalt. De fapt, în ceilalți, pentru că nu putem îngrădi iubirea, nu o putem limita. Ea este întocmai ca lumina și apa dătătoare de viață pe care Dumnezeu le revarsă cu îmbelșugare și discreție peste toți oamenii (cf. Mt 5,43-48). Iubirea, purificată de egoism și interese meschine, atinge cu delicatețe oamenii din jurul nostru.
Iubirea educată transformă cu discreție oamenii pe care-i "atingem". În schimb, iubirea trâmbițată și programată este falsă, stearpă! Adevărata iubire este asemenea binelui: nu face zgomot (cf. 1Cor 13,4). Atunci când se așază pe inimă, iubirea autentică este delicată ca roua, este cel mai suav "sunet de liniște adâncă" (1Rg 19,12).
Să dedicăm timp iubirii dezinteresate! Să ne apropiem de cei singuri, de cei uitați, de cei care se trezesc în fiecare dimineață sperând ziua în care vor simți mireasma cuvintelor: "Te iubesc!" Să-i îmbrățișăm cu tandrețe și să le șoptim de la inimă la inimă cuvintele Domnului: "Te iubesc cu o iubire veșnică! Tu ești prețios în ochii mei!" (cf. Is 43,4). Abia atunci vom fi învăluiți în iubirea care face inimile să înflorească și ne vom găsi pacea!
Pr. Laurențiu Dăncuță