Blois

Pe malul drept al Loarei, în centrul Franţei, între Orleans şi Tours, în oraşul Blois, se află sanctuarul numit "Sfânta Fecioară a Sfintei Treimi". Aşezat pe singura colină a oraşului, sanctuarul domină întreaga zonă şi poate fi văzut de la mare distanţă. Aparţine artei moderne interbelice, dar încântă pe oricine prin formele suple şi lumina policromă din interior. Mai are şi denumirea de "sanctuarul celor trei Ave Maria".

Încă de la începutul secolului al XIII-lea exista obiceiul de a o invoca pe Maica Domnului cu trei "Ave Maria", pentru a intra, ca şi ea, într-o comuniune de viaţă cu cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Acest act de pietate a luat un mare avânt la începutul secolului al XX-lea, datorită unui frate capucin de la Blois, Jean-Baptiste de Chémery, care şi-a consacrat viaţa predicând despre rugăciunea celor trei "Ave Maria", care, după unele opinii, ar fi la originea rugăciunii "Îngerul Domnului". Însuşi papa Leon al XIII-lea a susţinut această practică, iar în cadrul primului Congres Marian, reunit la Lyon în luna septembrie 1900, preotul de Chémery a făcut-o cunoscută întregii lumi. În anul 1921, papa Benedict al XV-lea aprobă oficial "Arhiconfraternitatea celor Trei Ave Maria". În perioada interbelică, predica a fost continuată de pr. Clovis de Provins, care a fost şi iniţiatorul construirii unui sanctuar reprezentativ la nivel internaţional. Deşi lucrările au început în anul 1932, cu arhitectul Charles-Henri

Besnard, abia în anul 1935 proiectul este preluat de un arhitect de doar 29 de ani, Paul Rouviere, care va imprima specificul construcţiei. În anul 1938, revista de specialitate "L'Art sacré" rezervă spaţii largi noului sanctuar. La moartea lui Rouviere (1939), construcţia era deja într-o fază finală. După război, în anul 1946, un al treilea arhitect, Yves-Marie Froidevaux, va realiza decoraţiunile interioare. În anul 1949 a avut loc consacrarea altarului şi a sanctuarului, iar în anul 1956, papa Pius al XII-lea i-a conferit titlul de "basilica minor". Din 1996 este înscris în lista obiectivelor de patrimoniu din secolul XX.

Sanctuarul Blois prezintă o genială omogenitate arhitecturală şi decorativă. În interior, pelerinul este copleşit de fluviul multicolor de lumină ce se revarsă prin 14 mari vitralii, care reprezintă misterele Mariei în istoria mântuirii, în inima Sfintei Treimi. Numărul total al vitraliilor este 70.

În centrul atenţiei, ca o adevărată capodoperă, este mozaicul de deasupra altarului, realizat pe fond aurit, operă a lui Louis Barillet. Este reprezentată încoronarea Fecioarei Maria, care este înconjurată de îngeri şi profeţi. Spaţiile libere din jurul mozaicului vor să invite pelerinul să se alăture împărăţiei lui Dumnezeu. Merită atenţie şi mozaicurile de pe plafon, care sunt opera artistei Marthe Flandrin.

Calea crucii din interior este unică în lume datorită modului de realizare. Întreaga lucrare a fost modelată direct pe perete, tencuiala fiind încă umedă. Sunt 14 panouri mari (2,5 m înălţime pe 4,5 m lungime), iar personajele sunt mult peste mărimea naturală.

Pe faţada bisericii, deasupra intrării, este amplasat un basorelief care sintetizează teologia sanctuarului: Fecioara Maria, la picioarele crucii, conduce omenirea către Sfânta Treime.

Turnul, cu cei 60 m înălţime, amplasat în partea dreaptă a intrării, adăposteşte un clopot mare, trei mai mici şi un carion cu 48 de clopote mici, care, la diferite ore, intonează cântece mariane.

Statuia sfintei Fecioare a Sfintei Treimi este amplasată în capela pelerinilor. Maria parcă vrea să protejeze cu mâinile simbolul Sfintei Treimi imprimat pe pieptul său.

Începând cu anul 1900, la Blois este publicată revista lunară "Notre-Dame de la Trinité".

Pr. Iosif Dorcu