Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul Conte

Istorioară morală de Christofor V. Schmid

Sihastrul i-a zis fetei, cu o voce mișcată:

- Eu cred că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea chiar în această clipă.

El scoase portretul mamei lui Enric, pe care-l luase cu sine la drum ca s-o găsească mai ușor, îl arătă fetei și zise:

- Cunoști tu acest portret?

Fata strigă de spaimă și bucurie:

- Oh! Doamne! Acesta este portretul contesei de Eichenfels, mama copilului răpit!

La strigătul fetei, micul Enric alergă acolo. El se uită la noua făptură cu ochii mari și zise apoi plin de milă:

- De ce plângi și ce-ți lipsește? Ți-e foame poate? Iată, aici ai pâine și două mere! Ia și mănâncă!

Menrad însă se adresă fetei:

- Iată! Acesta este copilul care fusese răpit împreună cu acest portret.

Atunci parcă i-ar fi străpuns inima o bucurie nemăsurată. Căzu în genunchi și strigă cu mâinile ridicate spre cer:

- Da! Bunul și milostivul meu Dumnezeu, tu mi-ai ascultat rugăciunea pe care o făceam zi și noapte! Primește acum și mulțumirea mea! Tu citești în inima mea, cu toate că eu nu găsesc cuvintele potrivite...

Apoi îl luă pe micul Enric și-l îmbrățișă, vărsând lacrimi fierbinți.

- Oh! Bine ai venit, scumpul meu Enric, zise ea. Așadar, Dumnezeu ni te-a dat înapoi! Tu ești acesta sau visez numai? Da, tu ești; semeni cu tatăl tău ca o picătură de rouă cu cealaltă! Cum se va bucura mama ta! Bucură-te, așadar, și tu acuma, căci mergem la tatăl tău și la mama ta!

Sihastrul își șterse o lacrimă și apoi spuse:

- Fii binecuvântat, bunule Dumnezeu! Providența ta s-a îngrijit în mod vădit de acest copil. Tu ștergi lacrimile acestei sărmane fecioare, care s-a rugat fără încetare. Tu redai unor părinți pe mult iubitul lor fiu. Tu binecuvântezi primii mei pași cu succes și mă scapi pe mine, om bătrân, de cercetări anevoioase. Bunătatea și mila ta fie preaslăvite!

Menrad se îndreptă apoi împreună cu Enric și Margareta spre casa cinstitului țăran, care era la o depărtare de numai o jumătate de oră. Micul păstoraș de capre, care ducea traista lui Menrad, i-o dădu Margaretei și rămase să păzească el oile.

- Aceștia sunt tatăl meu și mama mea?, întreabă Enric, când văzu că le ies înainte cu multă prietenie țăranul și soția, și îi păru foarte rău când află că nu sunt. Ei erau atât de prietenoși! zise el. Tatăl și mama mea nu ar putea să fie mai prietenoși. Aș fi rămas îndată la dânșii.

Sihastrul Enric și Margareta luară ceva de mâncare, apoi, conduși de fiul casei, micul păstoraș, își continuară călătoria. Către seară, ieșiră din munți într-o vale largă și poposiră într-un sat mare. Dis-de-dimineață se suiră cu toții într-o căruță țărănească, pe care tânărul știa să o conducă de minune, și nădăjduiau să ajungă la Eichenfels în trei zile.

12. O vizită neașteptată

În prima zi, călătoria merse foarte bine. Micul Enric avea o deosebită plăcere să stea în trăsură și să privească la diferitele localități, care păreau că zboară pe dinaintea lui, castele, sate; iar, de câte ori zărea câte un castel de cavaleri pe vârful unui munte, întreba într-una dacă nu cumva este Eichenfels.

Înspre seara zilei următoare ajunseră la o pădure deasă. Drumurile erau așa de rele, că de abia se putea trece. Pe lângă toate acestea, veni o furtună îngrozitoare urmată de o ploaie ce curgea în șiroaie. Noaptea se lăsă și deveni foarte întuneric. Erau nevoiți să se adăpostească într-o cârciumă din pădure, care, de altfel, era cam des vizitată de tâlhari. Dar ei mâncară ceva și se duseră la culcare, pentru ca dimineață să plece cât mai devreme. Obosiți de drum, adormiră cu toții foarte iute. Numai Menrad, care luase pe micul Enric în camera sa, fu mai înțelept și nu se culcă până la miezul nopții, ci îngenunche lângă masă, pe care ardea o lumânare, și se ruga.

Deodată se auzi un zgomot mare în fața casei. Se auziră mai multe voci aspre de bărbați. Se bătea cu putere în ușă și în ferestre. Toți cei din casă se sculară, fiind speriați. Bătrânul Menrad ieși din odaia sa.

- Ah! Doamne!, strigă Margareta, mi-e teamă să nu fie iar tâlharii, care vor să ni-l răpească din nou pe micul conte.

Sihastrul îi porunci să tacă și merse jos. Și servitorii cârciumii păreau foarte speriați și ziceau că nu îndrăznesc să deschidă ușa. Bărbații de afară însă băteau într-una în ușă și era cât pe ce să o spargă.

Menrad, care era un bărbat foarte curajos, zise:

- Ușa nu ne poate apăra, dar Dumnezeu va fi scutul și apărătorul nostru. Suntem cu toții în mâna lui. Să vedem dacă nu putem să ne înțelegem cu ei cu binele!

Deschise ușa; patru bărbați cu barbă, înarmați și voinici ca niște arbori, intrară înăuntru, fiecare purtând câte o făclie în mână.

- Trebuie să percheziționăm toate camerele și odăile acestei clădiri, ziseră ei; stăpânul nostru va sosi îndată după noi, însoțit de mai multe persoane, și întreaga clădire trebuie să i se pună la dispoziție.

Menrad întrebă cine este stăpânul lor, iar răspunsul veni ca o surpriză mare și plăcută: era chiar contele Frideric de Eichenfels, tatăl lui Enric!

(va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat