Bolile ochilor: conjunctivita

Funcţia ochilor este invers proporţională cu dimensiunea lor. Chiar dacă sunt doar nişte organe mici, structura lor este foarte complexă, iar rolul lor este foarte important pentru desfăşurarea activităţilor noastre zilnice şi pentru integrarea noastră în mediul în care trăim.

Unul dintre straturile ochiului este conjunctiva, o membrană cu rol protector, transparentă, care acoperă sclera (albul ochilor) şi porţiunea interioară a pleoapelor. Inflamaţia acesteia poartă denumirea de conjunctivită.

Conjunctivita este o afecţiune des întâlnită şi este cauzată cel mai frecvent de virusuri, dar bacteriile, alergenii, fumul, praful şi unele substanţe chimice, precum şi utilizarea necorespunzătoare a lentilelor de contact pot determina, de asemenea, inflamaţia conjunctivei.

Principalele manifestări ale conjunctivitei sunt înroşirea ochilor, durere şi umflarea pleoapelor şi apar indiferent de cauza care a determinat apariţia sa. Conjunctiva are foarte multe vase de sânge mici, care în mod normal nu sunt foarte vizibile, însă în conjunctivită aceste vase de sânge se dilată şi apar foarte evidente, ceea ce va da acel aspect de "ochi roşu".

Alte manifestări sunt specifice cauzei. De exemplu, mâncărimea ochilor şi lăcrimarea excesivă însoţesc conjunctivita alergică; secreţiile purulente, dense, gălbui, cu formarea de cruste şi lipirea pleoapelor una de cealaltă - în special pe timpul somnului - sunt specifice pentru conjunctivita bacteriană. De asemenea, în conjunctivita cauzată de infecţii virale sau bacteriene, pot apărea febra şi sensibilitatea la lumină - adică un disconfort pe care pacientul îl simte la acţiunea directă a razelor solare, la lumina puternică a becului, la lumina reflectată pe zăpadă. De aceea, pentru sensibilitatea la lumină se recomandă purtarea ochelarilor de soare. Conjunctivita în sine nu influenţează vederea, însă prezenţa secreţiilor ar putea determina o înceţoşare a vederii, neplăcere care va dispărea odată cu vindecarea bolii.

Conjunctivita virală şi conjunctivita bacteriană sunt foarte contagioase şi se transmit prin atingerea cu mâna a obiectelor contaminate cu picături prin strănut, tuse sau secreţii nazale, urmată de atingerea ulterioară a ochilor fără spălarea mâinilor. De aceea, sunt necesare câteva măsuri pentru a preveni răspândirea: evitarea folosirii la comun a pernelor, a prosoapelor sau a cosmeticelor pentru ochi; spălarea frecventă a mâinilor cu apă şi săpun; evitarea folosirii lentilelor de contact şi înlocuirea acestora cu ochelarii de vedere pe perioada infecţiei; evitarea frecării ochilor cu mâna; evitarea înotului în piscină; evitarea contactului cu alte persoane în perioada bolii (atât copiii la şcoală, cât şi adulţii la locul de muncă - se recomandă concediu medical).

De obicei conjunctivita trece de la sine, după una-două săptămâni, nefiind nevoie de tratament particular. Dacă infecţia este severă, pentru cea bacteriană se pot recomanda antibiotice cu administrare locală sub formă de picături sau unguent, alegerea antibioticului făcându-se în funcţie de rezultatele analizelor de laborator din secreţiile oculare. Pentru cea alergică se pot recomanda medicamente antialergice (antihistaminice). În caz de conjunctivită alergică la un compus cunoscut, trebuie evitată expunerea la compusul respectiv pentru a preveni reapariţia bolii. Conjunctivita virală nu beneficiază de tratament specific. Aplicarea pe pleoape a unor comprese calde sau reci poate ajuta la ameliorarea simptomelor. De asemenea, pe tot parcursul bolii se recomandă evitarea folosirii lentilelor de contact şi înlocuirea ochelarilor de vedere.

În zilele obişnuite, ochii noştri beneficiază de binemeritata odihnă din timpul somnului. Însă în timpul bolii trebuie să avem grijă mai mare de ochi şi să le oferim odihnă, evitând suprasolicitarea acestora la citit, televizor, calculator sau lumină puternică.

Dr. Bianca Hanganu