Resuscitarea speranţei

Ce mare şansă să fim vii şi astăzi, să putem admira lumea şi să putem lucra pentru a o face mai bună, mai fericită! Ce misiune nobilă pentru cei care încă ne putem mişca printre inimi cu gingăşie, cei care putem alerga de la un suflet la altul pentru a resuscita speranţa prin fapte şi cuvinte pline de dragoste!

"Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate fi ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui îmi pare rău, iartă-mă, te rog şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii" (Gabriel García Márquez).

Fiecare fărâmă de viaţă ne provoacă să ne manifestăm iubirea şi recunoştinţa pentru a resuscita speranţa. Prezentul este tot ce avem pentru a ne aminti de cei care ne-au educat, ne-au crescut şi ne-au condus cu tandreţe paşii spre izvorul şi culmea oricărei speranţe: Dumnezeu!

Iar dacă cei dragi au plecat deja spre casa Tatălui, să nu uităm cât de nobile sunt actele de recunoştinţă prin care păstrăm vie amintirea lor. Cât de frumos înfloreşte recunoştinţa atunci când vorbeşti despre ei, când le îngrijeşti mormântul punând flori, aprinzând lumânări, înălţând rugăciuni! Vizita în cimitire nu e despre moarte şi răposaţi, ci despre iubire şi recunoştinţă!

Cât de triste sunt mormintele neîngrijite pe care zac uscate coroanele iscălite: "Nu te vom uita niciodată!" Dimpotrivă, câtă recunoştinţă reflectă un mormânt de pe care se înalţă flori şi flacăra lumânărilor!

Cât de triste sunt casele în care manifestarea iubirii se lasă pentru mai târziu, pentru un mâine care poate nu va mai veni! Dimpotrivă, câtă speranţă pentru casa în care iubirea şi recunoştinţa sunt manifestate zilnic cu convingerea că "trecem o singură dată prin această viaţă. Tocmai de aceea orice lucru bun pe care îl pot face, trebuie să-l fac acum, pentru că nu voi mai trece din nou pe aici" (sfânta Tereza de Calcutta).

Pr. Laurenţiu Dăncuţă