- În apararea sanatatii - |
Bolile rinichilor
Insuficiența renală cronică
Rinichii sunt organe pereche, fiind localizați de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare, imediat sub coaste. Dacă un rinichi este afectat, celălalt îi poate prelua funcția, fără ca organismul să sufere prea mult. Însă dacă sunt afectați amândoi rinichii, funcția acestora se va pierde și - date fiind numeroasele roluri pe care le au în organism - tot corpul va fi în suferință.
Afectarea reversibilă și pe termen scurt a rinichilor poate fi sub forma insuficienței renale acute. Însă insuficiența renală acută se poate transforma în insuficiență renală cronică (în acest caz, afectarea cronică se referă la o suferință pe o durată mai mare de trei luni). De asemenea, există și alte cauze care pot determina afectarea cronică a rinichilor: diabetul zaharat (prin complicația acestuia - nefropatia diabetică), hipertensiunea arterială (prin suprasolicitarea vaselor de sânge ale rinichilor, făcând imposibilă eliminarea reziduurilor și a lichidelor în exces), blocarea prelungită a tractului urinar (de exemplu, prin mărirea de volum a prostatei - care va comprima uretra; prin diferite formațiuni tumorale; prin prezența pietrelor în lumenul căilor urinare - denumită litiază urinară).
O funcție importantă a rinichilor este filtrarea și apoi eliminarea prin urină a excesului de lichide și a deșeurilor aduse pe calea sângelui. Dacă rinichii sunt în suferință, lichidele se vor acumula, determinând apariția edemelor, iar deșeurile vor rămâne în sânge, putând atinge niveluri periculoase pentru viață în formele avansate ale bolii renale cronice.
În stadiile incipiente ale bolii renale cronice manifestările clinice sunt puține. Pe măsură ce funcția renală se degradează, va apărea uremia - acumularea compușilor toxici în sânge, rezultați din degradarea proteinelor (uree, acid uric, creatinină). Acumularea acestor compuși la nivelul sistemului nervos (atât central, cât și periferic) va conduce la alterarea statusului mintal, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, grețuri, vărsături, moleșeală, tulburări senzoriale (ex.: afectarea vederii, pierderea simțului tactil). Ureea se poate elimina prin transpirație sub formă de mici cristale, determinând mâncărime.
O altă funcție a rinichilor este producerea de hormoni. Când aceștia sunt bolnavi, nu mai produc eritropoietină și apare anemia; dacă nu mai produc vitamina D, oasele se demineralizează și devin mai fragile, existând risc de fracturi. Tot lipsa vitaminei D va împiedica absorbția calciului din tubul digestiv, rezultând hipocalcemie - bolnavul va simți furnicături la mâini, picioare și în jurul gurii, iar când este gravă, va conduce la spasm muscular și convulsii.
În final, suferința rinichilor se va răsfrânge la aproape întreg organismul, cu afectarea sistemului imun (scăzând rezistența la infecții), afectarea inimii și a pericardului (pericardită), afectarea plămânilor (edem pulmonar), afectarea sistemului reproducător (sterilitate, complicații în sarcină - cu risc atât pentru mamă, cât și pentru făt).
Chiar dacă funcția renală nu va putea fi refăcută în insuficiența renală cronică, tratamentul vizează încetinirea progresului afectării renale. O posibilitate este tratarea sau controlul cauzei care a determinat suferința renală. În stadiile finale, posibilitățile de tratament sunt transplantul renal sau dializa - când filtrarea și curățarea sângelui de deșeuri vor fi realizate de către un aparat în locul rinichilor.
În plus, la factorii care determină direct degradarea rinichilor, există și o serie de factori care prezintă risc pentru afectarea funcției renale: fumatul (îngustează lumenul vaselor de sânge), obezitatea (crește producerea de factori care afectează vasele de sânge), administrarea fără indicație a anumitor medicamente. De aceea, respectarea instrucțiunilor pentru medicamentele eliberate fără rețetă, dieta sănătoasă și exercițiile fizice, precum și renunțarea la fumat pot preveni apariția sau pot întârzia agravarea insuficienței renale.
Dr. Bianca Hanganu