Simplitatea: o artă a fericirii
Ne naștem atât de simpli - mici, goi și neajutorați - pentru ca deodată, crescând, să fim înăbușiți de tendințe prin care ne complicăm viața: să avem mai mult și să fim mai presus de toți. Asaltați de oferte care ne aglomerează sufletul și trupul, casa și viața, arta de a fi simpli nu mai face parte din cultura noastră. Sunt puțini cei care ne încurajează să ne zidim viața ca pe o operă dedicată simplității: fără kitsch-uri, fără podoabe căutate, fără rafinamente artificiale pline de ipocrizie. De aceea, rătăcim cu ușurință și ne împovărăm cu ceea ce ne sluțește sufletul și ne distruge seninătatea chipului.
Adevărata simplitate nu înseamnă naivitate, mizerie sau prostie, ci înseamnă sobrietate, echilibru și smerenie; ea nu aduce cu sine tristețea, ci fericirea; ea nu împiedică realizarea vieții, ci oferă persoanei instrumentele fericirii: gândire nobilă, înțelepciune rodnică, puritate eliberatoare.
Este adevărat că, îmbrățișând simplitatea, suntem tratați "ca niște oi în mijlocul lupilor"! Dar împlinirea vieții și maturizarea credinței ne vin prin conjugarea simplității cu înțelepciunea, după cuvântul Domnului: "Fiți înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii!" (Mt 10,16).
"După cum șarpele părăsește totul, chiar și trupul, și nu se opune, numai ca să-și salveze capul, tot așa și tu, numai ca să-ți salvezi credința, părăsește totul: bunurile, trupul și chiar viața. Credința este asemenea capului și rădăcinii. Păstrând-o, chiar dacă vei pierde totul, vei recâștiga toate cu mai mare belșug. Iată de ce Domnul nu poruncește să fim numai simpli sau numai înțelepți, ci unește aceste două calități, așa încât să devină virtuți. El cere înțelepciunea șarpelui, pentru ca tu să nu primești răni mortale, și simplitatea porumbeilor, ca să nu te răzbuni pe cel ce te insultă și să nu-i îndepărtezi, prin răzbunare, pe cei care îți întind curse. Înțelepciunea fără simplitate nu folosește la nimic" (sfântul Ioan Crisostomul).
Lupii care vor să sfâșie simplitatea, această artă a fericirii, sunt mai ales comparația cu ceilalți și folosirea rețelelor de socializare. Adică veșnica ispită de a avea mai mult decât celălalt și de a arăta tuturor aceasta. Atunci când suntem chinuiți de bunăstarea celuilalt, nu suntem nici simpli, nici smeriți, nici fericiți.
Drumul spre adevărata fericire ne invită cu discreție să pășim pe cărarea simplității, acolo unde "lupii" rămân flămânzi, în timp ce sufletele tresaltă de fericire.
Pr. Laurențiu Dăncuță