Mărturisitori ai credinței creștine (XIII)
Cred în viața cea veșnică
Folosim adesea, ca urare binevoitoare, verbul "a trăi" ("Să trăiești!", "Să trăiți!" etc.), dându-ne seama de marele dar al vieții. Cine nu râvnește la "tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte"? Și asta îndeobște pe orizontala terestră.
Știind că avem un suflet nemuritor, e normal să ne preocupe verticala vieții, cea veșnică. Dumnezeu, Fiul întrupat, ne-a oferit "busola luminoasă" în rugăciunea adresată Tatălui înainte de pătimirea și moartea sa, acceptate din iubire față de oameni, ca salvare de sub tirania păcatelor: "Viața cea veșnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos" (In 17,3).
Ucenicii aleși de Isus au avut posibilitatea să cunoască cine este Învățătorul lor din toate cele spuse de el, cuvinte care sunt duh și viață, expresie a adevărului dumnezeiesc, confirmate și de semnele minunate pe care le săvârșea. Ca un bun purtător de cuvânt al colegilor săi, Petru, luminat de Duhul Sfânt, declară: "Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu" (Mt 16,16). Jertfa crucii urmată de învierea glorioasă și înălțarea la cer încununează opera răscumpărătoare a lui Isus. Preamărindu-l pe Tatăl prin tot ce a săvârșit cu totală și exemplară ascultare, Isus se roagă pentru ucenicii dați lui de către Tatăl, ca ei, asistați de același Duh Sfânt, să ducă vestea mântuirii la toate popoarele, în unitatea dintre ei, asemenea aceleia care există între Tatăl și Fiul. Iar astfel, tot mai mulți dintre fiii oamenilor vor putea deveni copii ai lui Dumnezeu, plini de har și de adevăr, și moștenitori ai vieții veșnice, prin Cristos, Domnul nostru. Așa să fie!
P.A.D.