În Biserică și cu Biserica
Care este raportul dintre Biserică și păcătoșii din "componența" ei? Conform învățăturii Conciliului Vatican II, aceștia nu-i aparțin prin păcatele lor, ci prin ceea ce mai există încă în ei din ce le-a dăruit Dumnezeu, prin caracterul sacramental, prin credință, prin speranța de mântuire, prin rugăciunile lor, ca și prin regretele lor în sens de pocăință. Ei sunt ca un ceva atașat de cei drepți, de care sunt trași înainte; se află în Biserică într-un fel de provizorat, pentru a fi, într-un viitor cât mai apropiat, reintegrați definitiv în ea. Sunt în Biserică, dar nu în manieră mântuitoare, ci ca și cum ar avea un handicap în ceea ce privește activitățile lor cele mai înalte și mai hotărâtoare. Îi aparțin corporal, dar nu și spiritual. Biserica este mai degrabă trădată decât manifestată de păcatele lor; mai curând acoperită, întunecată, până la a apărea deformată în ochii noștri. Cu toate acestea, Biserica nu-i izgonește din sânul său pe ei, ci numai păcatul lor. Continuă să-i mențină în interiorul ei cu speranța de a-i putea converti; luptă în ei împotriva păcatelor lor. Iată de ce ea însăși se umilește, face pocăință și se purifică mereu.
Și totuși, în virtutea omniprezenței iubirii, un singur suflet poate suporta în mod miraculos misterul universal al Bisericii. De ce nu, tocmai episcopul...
Pr. Cristian Chinez