Vreau și eu!
Abia sosise noul preot vicar și deja copiii se întrebau: "Oare o să fie la fel de bun ca și cel dinainte?"
Cel dinainte juca fotbal cu noi, ne povestea tot felul de lucruri hazlii, folositoare pentru viață, iar la Liturghie ne voia pe toți în primele bănci. Cu ce ar fi putut noul preot să continue să ne cucerească inimile pentru Cristos?
După ce a fost prezentat de către părintele paroh, noul vicar a spus că are o surpriză pentru copii. Imediat după Liturghie a scos câteva pungi cu bomboane și a început să împartă. Este de la sine înțeles că, în vacarmul produs, singurele cuvinte care se auzeau cel mai clar erau: "Vreau și eu!" Și pentru că îmbulzeala era prea mare - pentru că în acel timp bomboanele erau foarte rare -, părintele a avut ideea de a le arunca, așa încât fiecare, bazându-se pe forțele proprii, să ia cât mai multe. Evident că am plecat cu buzunarele pline acasă, dar nu pentru a le mânca singur, ci pentru a duce și fraților, dar și prietenilor de pe uliță.
Acel preot, proaspăt hirotonit atunci, patruzeci de ani mai târziu avea să fie numit de papa Francisc episcop de Iași.
Câte "bomboane", sub formă de haruri, poate să le ofere credincioșilor răspunzând acestei chemări nobile! Ceea ce rămâne de făcut e să ne dorim aceste haruri, să ne îmbulzim să le primim, pentru că, da, Dumnezeu este plin de haruri și le împarte prin slujitorii săi.
Prelucrare de pr. Felician Tiba