"Am făcut-o la timp!" - O voce în noapte
Sfântul Părinte papa Francisc, cel care înflăcărează inima atâtor români prin vizita sa în România, și mai ales la Iași, adresa în anul 2018 tinerilor chilieni următoarele cuvinte: "Să nu crezi niciodată că nu ai nimic de dat sau că nu ai nevoie de nimeni. Mulți oameni au nevoie de tine. Gândește-te la aceasta! Fiecare dintre voi să se gândească în inima sa: «Mulți oameni au nevoie de mine!»" În această optică a implicării concrete în cotidian, fiind mărturisitori, misionari ai bunătății și milostivirii lui Dumnezeu, capabili oricând să dăm dovadă de credința care sălășluiește în noi, mi-a venit în minte o mărturie de credință, povestită de tânărul Oydek părintelui misionar Romano.
"Într-o seară eram în satul prietenului meu, în fața cortului, și-l așteptam. Era plecat de ceva timp. Când l-am zărit, i-am spus: «Otim! Hei... Ce-i cu tine? Ai fost la misiune?» Otim nu a spus nimic, se clătina vizibil. Am continuat: «Spune-mi, cine te-a rănit? Te voi răzbuna! Prietene, vorbește-mi!» Atunci a căzut, a scos un geamăt și a spus aceste cuvinte: «Oydek, mă bucur că ai venit! Am făcut-o la timp... Am făcut-o la timp!» A rămas nemișcat pentru câteva momente, fixându-mă cu un ochi pătrunzător ca un fulger, și nu a mai spus nimic. Voiam să mai întreb ceva, dar vocea mi se frânse...
Întors în satul meu, m-am închis atât de mult în mine, încât nu am vrut nici să dorm, nici să mănânc. Familia era îngrijorată. A doua zi stăteam descumpănit sub soarele dogoritor când, după prânz, s-a apropiat de mine un om necunoscut. A început să vorbească deschis, ca și cum m-ar fi cunoscut: «Otim a murit ieri-seară, la scurt timp după ce ai plecat. Nu a putut nimeni să-l mai ajute, pentru că veninul șarpelui i-a intrat în sânge, dar - a adăugat el, cântărindu-și bine cuvintele - a reușit să primească Botezul la timp și asta i-a liniștit și i-a mângâiat inima, înainte de a-și da sufletul»".
Această ultimă frază a fost pentru mine ca un fier încins care mi-a străpuns inima. Am izbucnit în plâns, neputincios, și apoi m-am simțit copleșit de gânduri. M-am aruncat sub o plantă, am adormit imediat, dar enigma îmi era rezolvată: prietenul meu "a făcut-o la timp", a primit Botezul mult așteptat și aceasta a fost bucuria lui.
Părintele misionar, care povestise experiența de viață a lui Oydek, a mărturisit că ochii tânărului s-au umplut din nou de lacrimi și îl privea cu o gingășie și recunoștință extraordinară. I-a luat mâna cu afecțiune și i-a spus: "Mulțumește-i lui Dumnezeu care te-a copleșit cu milostivirea sa. Dacă și tu ai făcut-o la timp, asemenea prietenului tău, amintește-ți să fii mereu fidel lui Dumnezeu cu aceeași fervoare din ziua Botezului tău!"
Cred că Sfântul Părinte papa Francisc își dorește de la toți oamenii tocmai această implicare și mărturie concretă. Avem nevoie unii de alții, de implicarea și mărturia noastră unii față de alții. Mulțumim lui Dumnezeu că majoritatea am fost botezați la timp, însă câți dintre noi trăim angajamentul și bucuria ce izvorăsc din Botezul nostru?
Ar fi o mare mângâiere și bucurie pentru fiecare dintre noi să putem spune asemenea lui Otim și Oydek: "Am făcut-o la timp!" Am primit Botezul la timp, dar și timpul necesar să-l trăiesc. Știu că lumea are nevoie de mine și nu voi înceta să mă implic pentru ea, să dau mărturie, să o ajut!
Pr. Florin Petru Sescu