Chemarea papei Francisc la misiunea de a fi "făuritor de punţi"

Ziua de 1 iunie 2019 trebuie înscrisă cu litere de aur în istoria Bisericii noastre locale ca una dintre cele mai importante, mai sfinte şi, desigur, mai fericite dintre zile. Un papă, păstorul suprem al Bisericii Catolice, a binevoit să vină la noi.

Atunci când papa Francisc a anunţat dorinţa de a ajunge în România în vizită pastorală - la 20 de ani de la prima vizită din întreaga istorie făcută de un papă, cea a sfântului Ioan Paul al II-lea, din anul 1999 -, el a ales pentru noi toţi un logo care dezvăluie un gând şi un proiect de o profundă încărcătură simbolică pentru viaţa de credinţă: "Să mergem împreună!"

Acest proiect al Sfântului Părinte corespunde întru totul misiunii sale istorice, care vine să explice şi să contureze chemarea şi mandatul încredinţat de Dumnezeu, acela de a fi pentru toţi fiii Bisericii un factor al comuniunii, un făuritor de punţi şi contacte, un adevărat pontifex, adică constructor de poduri şi legături.

Cunoscut în viaţa sa de slujitor al altarului, în calitate de preot şi mai apoi de episcop, ca apostol al apropierii şi al dialogului, Sfântul Părinte a impresionat lumea din prima clipă a mandatului său cu gestul său de simplitate, de umilinţă şi de prietenie, cerând de la toţi şi de la întreaga Biserică rugăciuni de binecuvântare, pentru ca el să poată să se roage pentru toţi, să evanghelizeze şi să binecuvânteze poporul încredinţat spre păstorire.

Cu acest proiect de sfântă încredere în ajutorul Domnului, dar şi încurajat de sprijinul rugăciunilor întregului popor credincios, şi-a început misiunea de păstor, convins că trebuie să ajungă la toţi şi să-i încurajeze pe toţi, mai ales pe cei uitaţi de lume, pe cei de la marginea societăţii.

În ziua inaugurării pontificatului său, care a avut loc în sărbătoarea Sfântului Iosif, la 19 martie 2013, papa Francisc avea să definească misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu şi pe care trebuia să o ofere tuturor, în predica adresată întregii Biserici şi societăţi: "Nu trebuie să uităm că adevărata putere şi slujire pe care papa trebuie să o împlinească este aceea de a intra tot mai mult în acea slujire care are punctul cel mai înalt şi luminos pe cruce, acolo unde Mântuitorul şi învăţătorul tuturor a arătat-o întregii lumi, adică o slujire umilă şi concretă, o dăruire plină de credinţă ca aceea a sfântului Iosif, slujitorul Sfintei Familii. După cum Isus şi-a deschis braţele pentru a-i îmbrăţişa pe toţi şi a-i păstra uniţi şi ocrotiţi, tot aşa el, chemat să fie slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, trebuia să-i păstreze pe toţi uniţi, îmbrăţişaţi cu mare afecţiune şi gingăşie, mai ales pe cei mai săraci, mai slabi şi mai mici, despre care vorbea sfântul Matei în evanghelia sa despre judecata finală. Dragostea către cei care au foame, sete, sunt străini, goi, bolnavi sau în închisoare va fi criteriul dobândirii răsplăţii veşnice (cf. Mt 25,31-46). Numai cine slujeşte cu iubire ştie să ocrotească şi să păzească".

Fidel acestui program, papa Bergoglio a deschis neîncetat braţele către toţi, apropiindu-se de oameni şi ajutându-i să se apropie unii de alţii, căutându-i mai ales pe cei mai săraci şi marginalizaţi, cerându-le celor care au bogăţii să se îndrepte spre cei lipsiţi şi năpăstuiţi. Încă de la început, întreaga sa operă pontificală s-a extins către toţi, mai ales spre cei de la periferii, spre cei uitaţi şi dispreţuiţi. Gândul său a fost să-i apropie pe oameni de oameni, să-i cheme pe toţi la o cultură a căutării, a dialogului şi a frăţietăţii.

Tocmai aceasta a fost şi este carisma specială a papei Francisc, care vrea ca toţi oamenii, indiferent de rasă ori convingeri religioase, indiferent ce misiune au, să ştie să se apropie de ceilalţi, creând o atmosferă de frăţietate şi solidaritate, vrednică de omul chemat pentru a fi în lume imagine şi chip fidel al lui Dumnezeu.

Sfântul Părinte papa Francisc a dorit să vină la noi pentru a ne convinge să creăm o lume mai bună şi mai dreaptă, o societate mai deschisă şi mai unită, care nu trebuie să aibă un alt fundament decât planul veşnic al lui Dumnezeu, în virtutea căruia noi toţi suntem egali şi fraţi, destinaţi pentru aceeaşi binecuvântare şi fericire veşnică.

Comuniunea şi unitatea din sânul Sfintei Treimi constituie fundamentul unei lumi mai bune şi mai fericite. Oamenii nu trebuie să se îndepărteze unii de alţii, să se izoleze de cei care au o istorie şi o cultură diferite, ci să se apropie tot mai mult pentru a crea adevărata familie umană.

Venind la noi şi încredinţându-ne mesajul său, ne cheamă să nu ne izolăm, să nu ne îndepărtăm, înstrăinându-ne de ceilalţi, ci "să mergem împreună" ca fraţi şi surori, ca fii şi fiice, căutând să ne apropiem sufletele, creând adevărate punţi unii către alţii.

Imaginea ce exprimă în chip minunat această realitate a comuniunii este cea din fundalul logoului: chipul Mamei noastre cereşti, unică pentru toţi oamenii şi creştinii, care ne ia sub mâinile sale iubitoare, arătându-ne drumul comun spre cel care singur este centrul întregii noastre vieţi umane şi spirituale.

Sunt convins că alegerea acestei imagini şi a cuvintelor însoţitoare reprezintă fundamentul profund al gândului şi al intenţiei Sfântului Părinte, care a avut, încă de la începutul pontificatului său, această convingere puternică şi acest gând sfânt de a ne invita la apropiere, la colaborare şi comuniune. Este, de fapt, darul pe care ni-l aduce venind la noi şi pe care vrea să ni-l lase nouă, celor care i-am ieşit în întâmpinare.

Începutul lunii iunie - lună dedicată inimii preasfinte a lui Isus - ne cheamă să ne simţim cu toţii fraţi şi mereu uniţi în jurul crucii sfinte, ce reprezintă un drum fericit spre împlinirea rugăciunii lui Isus de la Cina cea de Taină, "ca toţi să fim una". Să nu uităm nicicând chemarea Sfântului Părinte papa Francisc spre împlinirea misiunii noastre în această lume!

Aşadar, să nu uităm nicicând să mergem împreună!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi