Bisericile sunt locuri de întâlnire şi comuniune

Interviu cu pr. misionar Ioan Blaj

Părintele Ioan Blaj, misionar al Diecezei de Iaşi în Ecuador, a venit în România pentru câteva zile. Având în vedere faptul că a trecut ceva timp de la ultimul interviu, ne-am gândit că ar fi interesant să mai aflăm câteva noutăţi despre misiunea "Santa Lucia" din Ecuador.

- Părinte, în vară se împlinesc nouă ani de activitate în Ecuador, ce lucruri s-au schimbat?

Îmi aduc aminte de primele zile petrecute în Ecuador, atunci când împreună cu PS Aurel am vizitat puţin ţara. Dacă atunci erau numai drumuri dezastruoase, pline de gropi şi pericole, acum infrastructura a fost îmbunătăţită şi se ajunge mult mai repede dintr-o zonă în alta. Apoi, dacă la început cei mai mulţi trăiau în case de bambus, actualmente a crescut numărul celor care şi-au ridicat case din cărămidă, chiar dacă nu sunt toate tencuite şi finalizate. Aşadar, o evoluţie există şi poate fi observată chiar şi în sistemul şcolar. Profesorii, care la început mergeau prin sate pentru a-i educa pe copii, acum sunt reuniţi în cadrul şcolilor zonale. La fel s-a întâmplat şi în domeniul medical, pentru că au fost construite centre medicale zonale. Din păcate, lipsa locurilor de muncă şi veniturile foarte mici rămân cele mai mari probleme, pentru că în zona noastră multă lume se bazează pe cultivarea orezului, iar dacă orezul nu este plătit, nu au cu ce trăi.

- Cum vă privesc oamenii şi care este raportul pe care-l aveţi cu ei după nouă ani?

Relaţia cu oamenii a fost şi este foarte bună. Dacă la început ei încercau să se apropie, dar eu nu cunoşteam nici oamenii şi nici limba, deci nu puteam să fac prea mult, acum - cunoscând limba, obişnuindu-mă cu tradiţiile şi modul lor de viaţă - relaţia a devenit mai caldă şi prietenoasă, aşa încât am ajuns să îi cunosc şi să mă implic şi mai mult. Încerc să-i ajut în toate problemele lor, atât cât îmi stă în putere, pentru că nu pot eu să le rezolv pe toate... Oamenii sunt tot timpul aproape de mine, pentru că au nevoie de preot şi îl caută.

- Ce v-a marcat cel mai mult în tot acest timp?

Am simţit faptul că sunt preot şi am simţit încrederea pe care o au oamenii în Biserică. Ei vin cu toată deschiderea la preot, cer să fie ajutaţi, sfătuiţi, împăcaţi şi orientaţi. Rar merg oamenii la psiholog, iar acum, când drogurile fac tot mai multe victime în rândul tinerilor, mulţi vin şi apelează la ajutorul şi sfatul preotului. Chiar zilele trecute am citit că în aeroportul din Guayaquil au capturat o tonă de droguri. Sunt probleme foarte mari, însă tinerii au încredere în preot, se deschid şi de aceea încerc să-i reabilitez.

- Care sunt bucuriile şi realizările care v-au dat puterea şi curajul de a merge mai departe?

O mare bucurie este realizarea unui număr foarte mare de capele. Nu ştiu cum gândesc alţii, dar pentru mine este o mare bucurie pentru că ne dă o identitate. Mă bucură faptul că oamenii care înainte îmi spuneau că nu se cunosc şi sunt separaţi, acum se cunosc, sunt uniţi, se vizitează şi organizează zile de sărbătoare împreună. Bisericile noastre sunt locuri de întâlnire şi comuniune.

- Ce aţi învăţat de la aceşti oameni?

Am învăţat să fiu mai deschis, să îmi trăiesc ziua pe care mi-o dăruieşte Dumnezeu aşa cum este ea, să mă bucur de fiecare moment al vieţii mele, să nu judec pe alţii, să încerc să-i înţeleg şi, pe măsură ce-i înţeleg, să-i iubesc mai mult.

- Ce sfat aţi da unui preot misionar care porneşte către Ecuador?

Să-i iubească şi să-i accepte pe localnici aşa cum sunt.

- Ce le transmiteţi cititorilor?

Vă îmbrăţişez, vă iubesc şi vă aştept în Ecuador! Vă mulţumesc mult pentru sprijinul acordat, atât prin rugăciune cât şi prin oferta personală. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi!

Pr. Florin-Petru Sescu