Oportunism
A privi din partea cea mai de jos marile evenimente ale istoriei lumii, din perspectiva celor excluși, a celor suspectați, a celor maltratați, a celor slabi, a celor oprimați și batjocoriți, pe scurt, a celor ce suferă... Și asta fără ca tristețea și invidia să-ți devoreze inima... Ba chiar a privi cu ochi noi măreția și meschinătatea, fericirea și nefericirea, puterea și slăbiciunea... A avea acea capacitate de a privi mărinimia, umanitatea, dreptatea și milostivirea, capacitate care să devină din ce în ce mai clară, mai liberă, mai incoruptibilă... A considera suferința personală drept cheia cea mai potrivită, principiul cel mai producător de fericire personală în abordarea lumii, prin gândire și trăire... Dar a privi spre înălțimile veșniciei prin prisma crucii aducătoare de mântuire... Iată o îndeletnicire potrivită pentru Postul Mare!
A-l privi pe Dumnezeu nu doar ca pe acela spre care aleargă cei ce vor să scape de suferință, de necazuri, de neplăceri (aceasta fac și păgânii), ci mai ales ca pe acela care, în Fiul său întrupat, vine el însuși spre noi, în profunzimea suferinței umane, până la experimentarea morții... A fi alături de el într-o astfel de abordare dramatică a destinului uman trecător prin moarte... Dar a avea mereu prezentă perspectiva învierii... Iată oportunitatea! Căci "acum e timpul potrivit și ziua mântuirii" pentru a nu zădărnici harul (cf. 2Cor 6,1-2).
Pr. Cristian Chinez