Mulţumim Diecezei de Iaşi...

Monseniorului Paul Simeon Ahouanan, păstorul Arhiepiscopiei de Bouake şi, în consecinţă, păstorul parohiei şi misiunii româneşti din Djebonoua, Coasta de Fildeş, îi aparţin cuvintele de mulţumire îndreptate Diecezei de Iaşi, la 13 ianuarie, cu o zi înainte de sfinţirea casei misiunii româneşti din Djebonoua.

La întâlnirea cu episcopul Paul Simeon Ahouanan au participat pr. Gabriel Cimpoeşu, misionar de 13 ani în Coasta de Fildeş, pr. Alexandru Percu, misionar de doi ani în Coasta de Fildeş, Ciprian Dumea, reporter TVR pentru "Universul Credinţei", şi subsemnatul. În cuvintele sale am putut să citim recunoştinţa şi bucuria faptului că România, prin intermediul Centrului Misionar Diecezan de Iaşi, întinde o mână de ajutor acestei ţări atât de încercate de revolte şi război. PS Paul Simeon a vorbit despre activitatea atât de rodnică a preoţilor misionari, arătând faptul că, prin implicarea lor, fac cinste Diecezei de Iaşi şi angajamentului misionar pe care orice Biserică locală trebuie să şi-l asume.

Ziua de duminică, 14 ianuarie, a fost deschisă prin celebrarea Liturghiei de către episcopul locului, aceasta având o dublă semnificaţie: încheierea vizitei sale pastorale în misiunea din Djebonoua, dar şi sfinţirea casei parohiale, ridicată prin implicarea preoţilor misionari, cu sprijinul substanţial al Diecezei de Iaşi şi colaborarea a încă trei asociaţii din Germania.

Evanghelia duminicală amintea de întâlnirea lui Isus cu ucenicii lui Ioan Botezătorul. În dialogul pe care l-au purtat, o întrebare avea să se ridice: "Învăţătorule, unde locuieşti?" Răspunsul la această întrebare a răsunat parcă mai puternic în biserica din Djebonoua. Dornici să-l cunoască pe Isus, ucenicii îl întreabă: "Unde locuieşti?"; iar el răspunde, deschizând poarta locuinţei sale: "Veniţi şi vedeţi". Oricine vrea să-l descopere pe Dumnezeu venit între noi trebuie să facă două lucruri: să pornească la drum, să iasă din casa proprie, să se apropie, să intre în casa celuilalt şi să locuiască acolo.

Orice misionar, după ce a ieşit din casa proprie, după ce a pornit la drum şi a căutat să-l întâlnească pe aproapele, trebuie să intre în casa lui şi să rămână acolo. Casa din Djebonoua încununează o aşteptare de mai bine de 12 ani ca misionarii noştri să poată spune, aşa cum spunea pr. Gabriel după celebrare: "În sfârşit, suntem şi noi acasă". Aş adăuga faptul că, dacă locuinţa cuiva reprezintă locul intimităţii şi retragerii sale, precum şi locul concret în care poate fi găsit, atunci casa misiunii reprezintă locuinţa misionarilor în mijlocul celor pe care i-au întâlnit. Preotul care are o casă în mijlocul comunităţii intră în viaţa de zi cu zi a celor pe care-i păstoreşte şi ia parte la necazurile şi bucuriile lor.

"Veniţi şi vedeţi" sunt cuvintele pe care misionarii noştri şi le pot însuşi, arătând locul pe care şi l-au ocupat în mijlocul oamenilor pe care-i păstoresc. Isus nu face descrieri, nu se opreşte pentru a face discursuri, el porneşte de la datul concret: Eu sunt în mijlocul vostru: veniţi şi vedeţi.

Ziua de 14 ianuarie va rămâne ca una importantă pentru noi în cadrul colaborării misionare dintre Bisericile locale de Iaşi şi cea de Bouake; este ziua în care misionarii noştri au ridicat o casă în mijlocul oamenilor pe care-i păstoresc. Cuvintele PS Paul Simeon Ahouanan vin să recunoască şi să confirme implicarea deosebită a Diecezei de Iaşi şi a preoţilor misionari în opera universală de evanghelizare. În final, episcopul ne-a rugat să transmitem mai departe toată recunoştinţa şi mulţumirea sa faţă de preoţii, persoanele consacrate şi laicii care au susţinut activitatea misionară, dar mai ales episcopilor noştri Petru Gherghel şi Aurel Percă.

Pr. Florin Petru Sescu