Creștinism
Cine vrea să simtă fascinația creștinismului trebuie să țină cont de parametrii societății actuale. Căci este un creștinism îngrămădit între lumesc și religii rivale, între conservatorism și progresism, între dezinteres și angajare, între cunoștință a valorilor și ignoranță, între fundamentalism și sincretism. Și totuși fără a fi strivit de toate acestea. Ba... dimpotrivă! El este cel care înglobează câte ceva din ele; și asta datorită alunecărilor din partea unor membri ai Bisericii. Căci trăim într-o societate multiculturală. Dar să nu uităm că, de-a lungul istoriei sale bimilenare, creștinismul nu numai că a reușit să înculturalizeze evanghelia, ci și să evanghelizeze culturi și civilizații întregi. Chiar dacă, pe undeva, civilizația europeană refuză să-și recunoască rădăcinile profund creștine...
Pe de altă parte, există o dispută acută între fărâmițare și unitate. Multe popoare și grupuri sunt în căutarea înflăcărată a propriei identități și a unui spațiu în care să și-o realizeze. În același timp, există, la nivel extins, năzuința după o unitate pașnică între diferitele popoare, culturi și religii aparținând aceleiași lumi.
Or, creștinismul nu poate fi redus la utopie. Nu ține de realități aflate deasupra norilor, într-o lume iluzorie. Căci însuși Dumnezeu nu este departe sau străin. Chiar dacă experiența personală de credință și de har tinde spre intimitatea sufletului, Dumnezeu este prezent în mersul lumii. Și prin creștinism... Ba chiar...
Pr. Cristian Chinez