Când boala se transformă în suferinţă...

Fiecare om ajunge să cunoască dibăcia cu care boala se strecoară în trupul nostru. De cele mai multe ori experimentăm boala mai întâi în bunici, părinţi, fraţi, prieteni, vecini. Pentru un timp o privim de la distanţă, cu ură sau răceală, încercaţi fiind de sentimentele şi stările pe care le simţim faţă de un străin care intră în casa noastră ca să ne tulbure pacea şi să ne răpească fericirea. Încercăm să fim distanţi, însă, tocmai când părem în siguranţă, când totul pare liniştit, boala se apropie şi ne cuprinde într-o îmbrăţişare care de multe ori devine fatală. Atunci, fie că eşti tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, înţelegi cât de important este să nu fii singur, ci să ai pe cineva căruia să-i pese de tine, pe cineva care să lupte pentru tine ca să te smulgă din îmbrăţişarea bolii.

Când suntem tineri, de prea multe ori desconsiderăm boala şi bolnavii. Nu ne facem timp pentru a-i vizita pe cei bolnavi, deşi ştim că vom da socoteală în faţa celui care pe unde a trecut a făcut bine tuturor şi a vindecat orice boală şi orice neputinţă din popor (cf. Mt 9, 35; 25,43). Ba mai mult, Cristos ne-a dăruit şi nouă puterea de a vindeca şi alina (cf. Mt 10,5).

Aşadar, când am vizitat ultima dată un bolnav? Când i-am chemat pe preoţi pentru a-şi pune mâinile peste cei bolnavi? Când ne-am adunat în jurul celor bolnavi pentru a ne ruga? (cf. Mc 16,17-18; Iac 5,14-15).

Să nu-i lăsăm singuri pe cei bolnavi! Când îi părăsim, boala lor se transformă în suferinţă. Să le fim alături şi să-i îngrijim chiar şi atunci când nu suntem în măsură să-i vindecăm! Nu le putem vindeca boala, dar le putem alina suferinţa. E un mare har pe care l-am primit şi de care vom da socoteală (cf. Mt 25,31-46).

Să învăţăm de la Maria, mama duioşiei, să stăm alături de cel în suferinţă, de cel răstignit în trup (cf. In 19,25). Ei îi încredinţăm pe toţi bolnavii în trup şi în spirit, pentru ca să-i susţină în speranţă. Ei îi cerem şi să ne ajute să fim primitori faţă de fraţii bolnavi (cf. papa Francisc, Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, 11 februarie).

Pr. Laurenţiu Dăncuţă