Cartea de rugăciuni a bunicii
După moartea bunicii, mama, împreună cu alte surori ale ei, s-au dus să măture și să spele în casa în care au copilărit, mai ales că acolo nu mai locuia nimeni, bunicul fiind la rândul său decedat.
La un moment dat, fiind mai mică m-au rugat să intru sub pat să scot ceea ce părea a fi o carte. Am intrat și, într-adevăr, era cartea de rugăciuni a bunicii.
Am luat-o, am deschis-o, și privirea mi-a căzut pe o pagină foarte murdară, semn că bunica spunea des acea rugăciune. Era vorba de o rugăciune pentru copii: "Fă-i înțelepți, o Isuse, asemenea ție în casa de la Nazaret, dă-le răbdare în încercări și ajută-i să crească în credința în tine".
Bunica spunea această rugăciune și pentru mama mea, e evident, pentru că și ea era copilul ei.
Aha, acum am înțeles de ce mama mea are atâta răbdare cu mine și cu frații mei, de ce nu se supără atunci când chiar ar trebui să fie supărată, de ce nu ne ceartă atunci când greșim, ci, cu bunătate și înțelepciune, ne ia alături, ne ajută să înțelegem că anumite fapte nu sunt bune și ne pune să promitem că vom fi mai atenți.
Nu ne-a pus niciodată să promitem că nu mai facem, ci că o să fim mai atenți. Câtă înțelepciune! Să înțelegi că și celălalt e și el om și că în această calitate poate să și greșească, cred că era doar rodul rugăciunii bunicii.
Înțeleg că, atunci când primești ceva de pe urma cuiva care a decedat, se cheamă moștenire. Eu am cerut să păstrez cartea de rugăciuni a bunicii... (Cosmina)
Prelucrare de pr. Felician Tiba