Răspundem cititorilor

* R. (e-mail). "Sunt botezat romano-catolic şi miruit, dar nu ştiu când se ţin posturile şi ce presupun (în detaliu). Îmi puteţi scrie ce trebuie să fac ca să ţin cu adevărat postul Crăciunului, când începe acesta, ce am voie să mănânc, ce n-am voie să mănânc, rugăciuni etc.? Vă mulţumesc şi aştept, dacă se poate, un răspuns!"

Aşa cum probabil aţi învăţat la pregătirea pentru taina sfântului Mir, postul şi abstinenţa se păstrează cu severitate în două zile din an: Miercurea Cenuşii şi Vinerea Sfântă. În aceste zile se recomandă post negru, însă se poate mânca o dată în zi până la săturare. Abstinenţa de la carne şi mâncărurile din carne este obligatorie în toate vinerile din Postul Mare; în celelalte vineri din timpul anului, porunca divină a penitenţei se poate satisface fie prin abţinere de la carne, fie prin practicarea carităţii sau a evlaviei. Cele de mai sus ar trebui să ne ajute să facem un post al inimii. Căci altfel nu ne prea foloseşte dacă renunţăm la mâncare şi trăim în tot felul de păcate... Este important să lucrăm la felul nostru de a fi, să operăm schimbări în viaţa noastră, să îmbunătăţim relaţiile cu cei din jurul nostru, modul de a ne ruga, de a participa la sfânta Liturghie. Gândiţi-vă că la un moment dat în profetul Ioel găsim scris: "Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele!" (Il 2,13). Apoi, în Isaia: "Iată postul care-mi place" (Is 58,6); şi urmează o înşiruire de fapte: "Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug!" (Is 58,5-6). Trebuie să se gândească fiecare la ce renunţă, cum să îmbunătăţească relaţia cu Dumnezeu, ce anume să modifice în comportamentul cu cei din casă, de la şcoală, de la locul de muncă etc. Aşa se trăieşte cel mai bine postul, inclusiv timpul de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului la care faceţi referinţă şi care începe cu prima duminică din Advent (2 decembrie). Vă dorim o bună pregătire!

* Loredana (e-mail). "Sunt abonată la revistă de câţiva ani buni. Prima dată am primit-o în luna decembrie a anului 2008 în biserica din Sibiu. De atunci am abonament în fiecare an şi abia aştept să o primesc ca să mă îmbogăţesc din ea. În luna martie am citit articolul de la pagina 19 cu titlul «Postul celor 'strângători'», care mi-a dat o lecţie foarte bună. Citind primele rânduri, mi-am zis că e o mare realitate ceea ce se întreabă acolo: «Oare vom reuşi vreodată să ne eliberăm de tendinţa de a aduna?» Pentru că eram spre sfârşitul Postului Mare şi eram în pregătire pentru Paşti, nu prea am avut timp să mă debarasez de lucrurile pe care nu le-am mai folosit de ceva timp (să zicem ani). Am citit şi recitit articolul pentru că mi-a plăcut foarte mult. Îi mulţumesc pr. Laurenţiu Dăncuţă. Am fost inspirată de articol să mă eliberez de ceea ce mă sufoca. Acum, de Crăciun, am ales să dăruiesc lucrurile cele mai frumoase pentru ca şi alţii să se bucurie de ele..."

Vă mulţumim pentru mărturia transmisă şi pentru hotărârea pe care aţi luat-o de a dărui ceea ce aveţi mai frumos. Dumnezeu să binecuvânteze efortul şi intenţiile dv. bune în a face bucurii celor nevoiaşi!

* A. (e-mail). "Vă rog să-mi spuneţi ce părere are Biserica Catolică despre avort. Vă întreb pentru doi soţi care au deja trei copii, iar cel mic are abia un an, şi momentan nu mai vor încă unul. Ce sfaturi le transmiteţi? Mai pot participa la sfintele sacramente (spovadă, împărtăşanie)? Vă mulţumesc şi aştept un răspuns".

Suntem convinşi că dv. cunoaşteţi deja răspunsul. Avortul înseamnă curmarea unei vieţi. Dumnezeu ne-a încredinţat nouă, oamenilor, misiunea de a ocroti viaţa, care este sacră şi începe din momentul conceperii. Porunca "să nu ucizi" este valabilă şi astăzi. Cine săvârşeşte avort îşi va atrage excomunicarea prin însuşi faptul comiterii delictului. În această excomunicare intră toţi aceia care cer un avort, cei care provoacă şi cooperează la producerea unui avort. Pentru motive juste, soţii pot să distanţeze naşterile copiilor lor. Sunt datori însă să se asigure că dorinţa lor nu vine din egoism. Înfrânarea periodică, metodele de reglementare a naşterilor bazate pe autoobservaţie şi recurgerea la perioadele nefertile sunt singurele metode conforme cu morala creştină. Sfătuiţi-i pe prietenii dv. să stea de vorbă cu un medic creştin sau cu cineva din Asociaţia "Familia şi Viaţa" (Adresa: Str. Ştefan cel Mare, nr. 228, 611040-Roman, jud. Neamţ; tel. 0233/742505; afav_roman@hotmail.com; www.familiasiviata.ro).

* A. (e-mail). "Locuiesc în Anglia de câţiva ani şi am întâlnit o fată, de fapt o doamnă, care a fost căsătorită şi acum este divorţată; noi avem un copil împreună şi intenţionăm să ne căsătorim, bineînţeles într-o biserică ortodoxă. Sunt conştient că nu fac ceea ce este mai bine, dar pentru că avem un copil şi pentru că o iubesc pe mama lui, trebuie să mă căsătoresc. Vă scriu mai mult pentru mama mea care este foarte supărată pe situaţie. Ea a făcut căsătorie mixtă, tata rămânând ortodox nepracticant, însă ea este foarte credincioasă. Această credinţă ne-a transmis-o şi nouă, celor şapte copii. Pentru că sunt conştient de pasul pe care urmează să-l fac, îmi doresc din tot sufletul ca mama să fie liniştită şi că ea nu are nicio vină că eu o să mă căsătoresc cu o femeie divorţată. De câte ori vorbim la telefon îmi zice că nu am să pot participa la sfintele sacramente, că am să trăiesc în duşmănie cu Dumnezeu şi că ea suferă etc. Eu am încercat să o lămuresc că Dumnezeu o să mă judece pe mine, că ea şi-a făcut foarte bine datoria de mamă şi că nu trebuie să fie cu conştiinţa încărcată. Vă rog să o liniştiţi pe mama în câteva cuvinte, pentru că ea o să se regăsească în această scrisoare şi ştiu că printre primele pagini pe care le citeşte este pagina cu rubrica «Poşta redacţiei». Vă mulţumesc pentru ajutor şi încurajarea pe care o s-o primească mama!"

Apreciem mult faptul că vă îngrijoraţi pentru mama dv. şi vă felicităm că recunoaşteţi faptul că viaţa dv. nu este în ordine. Asta sperăm să vă facă să continuaţi să puneţi în practică ceea ce mai puteţi din ceea ce v-a învăţat mama: Liturghia frecventă, în special duminica, rugăciunea, educaţia creştină a copiilor etc., conştient fiind că participarea la sacramente deocamdată nu va fi posibilă pentru dv. Găsim că este lăudabil ca mama, care s-a îngrijit ani de zile de dv. când eraţi mic, să se preocupe în continuare de sănătatea sufletului dv. Ei nu-i rămâne altceva de făcut decât să se abandoneze în milostivirea şi bunătatea Domnului, să se roage pentru dv. şi să nu se descurajeze în lupta pe care o are de dus.