Puterea Pruncului

Splendoarea Crăciunului nu reuşeşte să elimine prezenţa răului. Dimpotrivă, lumina Crăciunului evidenţiază şi mai bine răul din jur: sărăcia, nedreptatea, boala, singurătatea. Partea frumoasă a Crăciunului este că, în faţa acestor rele, simţim şi mai puternic imboldul Duhului de a lua atitudine. Acum spiritul Crăciunului ne împinge, ne constrânge să facem ceva. Şi care este prima reacţie ce ne trece prin minte în faţa răului? De cele mai multe ori, forţa!

Când răul ni se înfăţişează, primul gând - exprimat sau nu! - este: "Dacă aş putea (adică dacă aş avea forţa necesară!), aş distruge ticăloşii... aş lupta cu teroriştii... Dacă aş putea, aş consolida străzile şi casele... Aş construi spitale, orfelinate... Aş educa, învăţa... Aş..." Prin forţă (fizică, politică, financiară, culturală) am vrea să scăpăm lumea de oamenii răi şi de situaţiile care ne smulg lacrimi şi ne amărăsc tocmai Crăciunul. Însă nu avem acea forţă pe care o visăm ca soluţie pentru problemele noastre şi ale omenirii. Noi nu suntem atotputernici! Însă ştim pe cineva care este: Dumnezeu!

Dar ce face Dumnezeu în faţa răului? Cum reacţionează? La ce forţă recurge? Cum intervine el în viaţa omului suferind? Se face prunc! Ia chipul slujitorului suferind (Is 53)!

Forţa lui Dumnezeu este slujirea. Se face prunc şi vine în mijlocul celor suferinzi ca să-i slujească! Vine în mijlocul nostru şi ne spune că soluţia pentru o lume mai bună nu este forţa, ci slujirea, oferirea propriei vieţi. Ni se descoperă plin de milostivire şi iertare (Lc 10,29-37; 15,11-32; In 8,1-11).

Slujirea în Cristos şi prin Cristos este mai puternică decât moartea, decât suferinţa. Nu există rău pe care slujirea - devenită prin întruparea, viaţa, moartea şi învierea lui Cristos sinonim cu iubirea celuilalt până la dispreţul de sine! - să nu-l poată vindeca sau distruge! Slujirea lui Cristos a vindecat cel mai mare rău: moartea veşnică, oferindu-ne fericirea veşnică, nemurirea (In 3,16; 10,10; Mc 10,41-45; In 15,12-17).

Lumea devine mai bună nu prin forţă, ci prin slujire. Doar slujirea, în Duh şi adevăr, poate schimba faţa pământului şi să redea omenirii o nouă strălucire (In 4,23; 2Tim 1,10; Ps 104,30; Ap 21,5). Acolo unde domneşte slujirea, acolo Crăciunul şi oamenii au cu adevărat farmec şi strălucire. Acolo e iubire! Acolo e Dumnezeu, pruncul divin, slujitorul tuturor!

Crăciun fericit, plin de forţa vindecătoare a slujirii!

Pr. Laurenţiu Dăncuţă