Sinodul tinerilor. Documentul final

Din Sinodul dedicat tinerilor, cu tema "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional", desfăşurat în perioada 3-28 octombrie, a rezultat un Document final care sintetizează dezbaterile din sesiunile plenare şi cele din discuţiile pe diverse grupuri. Acesta este structurat în trei mari părţi, cu 12 capitole, totalizând 167 de paragrafe. Ceea ce conferă unitate structurală Documentului este redactarea celor trei părţi ca trei secvenţe succesive ale episodului despre cei doi ucenici care, în drum spre Emaus, sunt întâlniţi de Isus cel înviat (cf. Lc 24,13-35).

Astfel, prima parte poartă titlul "Mergeau împreună cu el". Isus este văzut ca unul care merge cu tinerii, le ascultă părerile, iluziile, speranţele. El îmbracă identitatea celui care se pune în mişcare, ascultă, conversează, împărtăşeşte timp, învăţătură, energie. Părinţii sinodali recunosc cât de importantă este ascultarea pe care Biserica trebuie s-o arate faţă de tineri. Tinerii doresc să fie în primul rând ascultaţi; ei vor ca glasul lor să fie "considerat interesant şi util în ambientul social şi eclezial" (nr. 7). Lumea în care trăiesc ei este una digitală, iar de acest lucru nu poate face abstracţie Biserica în interpelarea lor. O paradigmă a timpului nostru este şi migraţia, considerabil de mare în rândul tinerilor, pentru care mobilitatea nu mai este o barieră (nr. 25-28). Rolul familiei, al bunicilor în împărtăşirea credinţei trebuie luat în seamă şi valorificat corespunzător. Tinerii nu sunt doar destinatarii mesajului Bisericii, ci protagoniştii care se implică în viaţa ei, "sunt prezentul, nu doar viitorul ei" (nr. 54).

A doua parte este intitulată "Li s-au deschis ochii". În cuprinsul ei se vorbeşte despre darul tinereţii, despre tinereţea lui Isus (nr. 63). Tinerii sunt invitaţi să-şi gândească viaţa în orizontul misiunii. Mai important decât: "Cine sunt eu?" trebuie să fie interogaţia: "Pentru ce anume sunt eu? (nr. 69). Acest lucru presupune o anumită înţelegere a libertăţii şi a vocaţiei de a împărtăşi viaţa cu ceilalţi (de remarcat exemplul lui Isus care îşi ia timp şi frânge pâinea cu cei doi!); el pretinde un itinerar de discernământ, văzut ca o muncă permanentă cu propria conştiinţă (nr. 108), care se realizează în Biserică, nu în afara ei. E fundamental ca fiecare să accepte că Dumnezeu vorbeşte oricărei inimi şi că, în dialog cu el, în ambientul eclezial, se formează anume dispoziţii interioare (nr. 111), care poartă ulterior spre decizii clare, menite să elibereze de toată paleta de confuzii şi dezorientări care se regăsesc la atâţia tineri astăzi.

Cu titlul "Au plecat fără întârziere" (Lc 24,33), ultima parte a Documentului vorbeşte despre importanţa nu atât a structurilor, cât mai ales a relaţiilor, despre o eficientă şi adecvată pastoraţie a tinerilor. Totodată, ea accentuează nevoia trecerii de la o viziune fragmentară a cotidianului la una integrală a vieţii. Este subliniat rolul femeilor în Biserică (nr. 148), cărora trebuie să li se încredinţeze funcţii de responsabilitate. În planul sexualităţii, Biserica va trebui să întrebuinţeze cuvinte clare şi autentice. În Document se mai aminteşte de faptul că lumea este mai mult indignată de abuzul unora din Biserică decât revigorată şi edificată de sfinţenia atâtor membri ai ei, printre care mulţi tineri, chiar martiri. Tocmai prin această sfinţenie, Biserica e chemată să-şi reînnoiască ardoarea şi vigoarea apostolică (nr. 165).

Vorbind despre acest Sinod, în cuvântul său final, papa Francisc a spus: "Duhul Sfânt este cel care a lucrat aici".

Pr. Cristian Diac