Cineva te cheamă. Zori de speranţă

Dragă tânără, dragă tânăr,

Luna trecută a fost marcată de lucrările Sinodului Episcopilor cu tema: "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional". Sfântul Părinte a convocat această întâlnire în dorinţa de "a-i însoţi pe tineri pe drumul lor existenţial spre maturitate pentru ca, printr-un proces de discernământ, să poată descoperi proiectul lor de viaţă şi să-l realizeze cu bucurie, deschizându-se la întâlnirea cu Dumnezeu şi cu oamenii şi participând activ la edificarea Bisericii şi a societăţii". Este semnul că Biserica îi preţuieşte atât de mult pe tineri, că se gândeşte la fiecare în parte, deci şi la tine, cu speranţa că îi vei spune "da" lui Cristos, că îţi vei clădi întreaga viaţă pe temelia credinţei.

"Uniţi în speranţă, începem o nouă întâlnire eclezială capabilă să lărgească orizonturi, să dilate inima şi să transforme acele structuri care astăzi ne paralizează, ne separă şi ne îndepărtează de tineri, lăsându-i expuşi la intemperii şi orfani de o comunitate de credinţă care să-i susţină, de un orizont de sens şi de viaţă", a rostit papa Francisc la predica de la sfânta Liturghie de deschidere a Sinodului Episcopilor. Aceste cuvinte arată o dorinţă atât de mare ca fiecare tânăr să fie însoţit pe drumul căutării sensului în viaţă, al alegerilor fundamentale şi al credinţei! Glasul papei este glasul Bisericii care te caută, care ţine la tine, care vrea să păşească împreună cu tine pe drumul vieţii, pentru ca tu să îl descoperi tot mai mult pe Cristos şi să crezi cu adevărat că el este pacea şi fericirea ta!

Tinerii cer Bisericii să fie autentică, înţelegând prin asta "o comunitate transparentă, primitoare, onestă, care invită, comunicativă, accesibilă, bucuroasă şi interactivă" şi care, mai ales, rămâne înrădăcinată în Cristos. De aceea, în ultima perioadă m-am tot gândit că pentru tineri Biserica trebuie să fie nu atât un far, cât mai ales o făclie care luminează drumul lor (chiar şi atunci când este întortocheat), care merge împreună cu ei şi îi însoţeşte. Cred că asta aştepţi şi tu de la Biserică: să îţi fie aproape, să îţi fie lumină, să îţi fie călăuzitoare. Însă şi ea aşteaptă ca tu să te apropii, să doreşti prezenţa ei, să o simţi ca pe o mamă. Prin acest sinod, Biserica a decis să se întrebe cum să însoţească tinerii să recunoască şi să accepte chemarea la plinătatea vieţii şi a iubirii şi să ceară tinerilor să o ajute în identificarea celor mai eficiente modalităţi de a vesti evanghelia în zilele noastre. Ascultându-i pe tineri, Biserica va auzi vocea Domnului care răsună şi astăzi. Fă şi tu partea ta! Fii convins că ai multe de spus! Nu sta deoparte!

Această preocupare a Bisericii nu poate să îi privească doar pe unii, ci pe fiecare membru al Bisericii, care poate însoţi acest parcurs cu propria rugăciune. Te îndemn să te rogi pentru ca Biserica să îi ajute pe tineri să îşi descopere vocaţia, astfel încât să se împlinească urarea Sfântului Părinte exprimată în alocuţiunea din prima sesiune a sinodului, ca acesta "să facă să încolţească vise, să trezească profeţii şi viziuni, să facă să înflorească speranţe, să insufle încredere, să panseze răni, să îngemăneze relaţii, să trezească zori de speranţă, învăţând unul de la altul şi creând un imaginar pozitiv care să lumineze minţile, să încălzească inimile, să redea putere mâinilor şi să inspire tinerilor - tuturor tinerilor, niciunul exclus - viziunea unui viitor plin de bucuria evangheliei".

Pr. Felix Roca