Colacii de pe morminte și vocația la preoție
Orice copil care a fost ministrant are amintiri frumoase de la binecuvântarea caselor sau a mormintelor, dincolo de Liturghiile frumoase la care a participat, ajutându-l pe părintele la altar.
Ceea ce nu pot uita erau colacii de pe morminte cu ocazia binecuvântării acestora. Știu că mai fiecare familie avea unul sau mai mulți colaci pe care îi binecuvânta, după care fie îi lua acasă, fie îi oferea părintelui. De obicei, colacii pe care îi primea părintele intra în misiunea noastră, ca ministranți, să-i ducem la parohie.
Evident că prima întrebare pe care ne-o puneam era: Când mănâncă părintele atâția colaci? Însă nu mică ne-a fost surpriza când am aflat că, de fapt, nu-i mânca, ci îi trimitea la seminar.
Ajunși la parohie, am și întrebat-o pe sora cum se poate face ca cineva să meargă la seminar. După ce ne-a explicat pe îndelete cum se face și care ar fi cerințele, pentru că eram mai mulți ministranți, din acea zi ne-am hotărât să mergem și noi.
Am început o "campanie" de conștientizare a misiunii nobile pe care o aveam ca ministranți și, în același timp, o "studiere" atentă a gesturilor preoților din parohie. Trebuia să fim ca ei și aceasta ne ambiționa să participăm la fiecare Liturghie, să ne împărtășim, să recităm rugăciunea Rozariului înainte și, pe cât posibil, să citim și lecturile.
Când a venit vremea examenului la seminar, din ministranții care ne propusesem am mers doar doi, iar din ei, doar eu întâlnesc și astăzi în unele comunități colacul pe mormânt...
Prelucrare de pr. Felician Tiba