Octombrie, "luna calului"...
Luna octombrie este cunoscută ca fiind luna rozariului. Pentru mine însă este cunoscută ca fiind și "luna calului".
Se țineau misiuni într-un sat vecin. Evident că nu puteam să lipsim, mai ales ca ministranți. Întrucât Liturghia era seara, iar noi învățam după-amiază, am decis să "plecăm" de la ultimele două ore, ținând cont că până acolo erau ceva kilometri de parcurs!
Am improvizat că se pierduse calul părinților, din cauza fratelui care nu-l priponise bine. Și pentru că era încă vremea CAP-ului, iar calul trebuia a doua zi să muncească la câmp, am fost îndreptățiți să mergem toată clasa să-l căutăm.
Noi însă, în loc să mergem să căutăm calul, tot pe câmp, chiar de-a dreptul pe câmp, am mers către acel sat, pentru misiuni.
Trebuie să mărturisesc că nu eram sigur dacă mă pot împărtăși, dată fiind modalitatea în care plecasem. Luasem după mine și întreaga clasă...
Oricum, la mintea de atunci, mi-am zis: "Doamne, tu știi că nu s-a pierdut calul, dar dacă nu am fi venit, am fi pierdut misiunile, așa că cineva tot pierdea ceva până la urmă. Ca să nu te pierd și să nu mă pierd nici pe mine, pot să te primesc în sfânta Împărtășanie?" Și m-am dus la Împărtășanie fără nicio reținere.
A doua zi știa toată școala că o clasă întreagă s-a dus să caute un cal, pe care până la urmă l-au găsit în grajd. Nici măcar nu fusese dus să pască!
Prelucrare de pr. Felician Tiba