50 de ani de preoţie

Anul acesta, 12 preoţi celebrează jubileul de aur al preoţiei lor. În urmă cu 50 de ani, la 15 august 1968, erau hirotoniţi de către PS Petru Pleşca, în capela Seminarului din Iaşi, 15 preoţi: Ioan Beşleagă, Petru Beţa, Eugen Bortoş, Ioan Ciurea, Mihai Enăşel, Dumitru Farcaş, Anton Lucaci, Isidor Mărtincă, Vladimir Petercă, Ioan Purcaru, Vasile Rediu, Ioan Robu, Alexandru Suceu, Mihai Gal, Petru Dâm. Ultimii trei nu mai sunt în viaţă.

Unsprezece dintre cei sărbătoriţi au adus mulţumire lui Dumnezeu pentru preoţia lor în catedrala din Iaşi în seara zilei de 15 august. Liturghia a fost prezidată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, în jurul altarului fiind PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, peste 30 de preoţi şi numeroşi credincioşi din Iaşi. Predica a fost rostită de pr. Vladimir Petercă.

La începutul celebrării, PS Petru i-a salutat pe cei prezenţi, spunând că "hirotonirea de acum 50 de ani e un moment ce nu trebuie uitat, cei 50 de ani de Preoţie care au trecut au fost oferta vieţii lor, dar nu singuri, ci mereu sub ocrotirea Maicii Sfinte, ca să-l întâlnească pe Isus şi să-i vestească evanghelia"; cei 12 au fost sfinţiţi în timpuri grele, aproape în secret în capela Seminarului.

Înainte de binecuvântarea finală, PS Petru Gherghel i-a felicitat pe preoţii sărbătoriţi, oferindu-le câte o icoană cu sfânta Fecioară Maria de la Cacica. Totodată, fiecare a primit o binecuvântare apostolică specială din partea Sfântului Părinte.

ÎPS Ioan Robu, în numele tuturor, a vorbit despre faptul că hirotonirea s-a desfăşurat într-o mare simplitate şi tăcere; apoi a precizat că, prin orice loc prin care a trecut în cei 50 de ani, i-a văzut pe oamenii credincioşi senini: credinţa era izvorul forţei lor, al seninătăţii şi al libertăţii vieţii lor. "Vreau să-mi amintesc de ziua în care am fost sfinţiţi preoţi. În Seminar, de dimineaţă... în capelă nu trebuia să vină decât părinţii ca să răspundem la restricţiile care erau atunci de a nu face mare vâlvă cu sfinţirea noastră. Am început lucrarea noastră de apostolat într-un timp aparte. Şi timpul respectiv s-a schimbat. S-au schimbat multe. În 1968, de exemplu, nu era nicio congregaţie călugărească... În diferite parohii am lucrat cu oamenii. Dintre toţi pe care i-am cunoscut în cei 50 de ani în parohiile pe unde am fost nu am întâlnit pe nimeni cu adevărat echilibrat, senin, decât pe omul credincios, care a ştiut să-şi ducă zilele, fie că a suferit, că a avut morţi alături, sau a fost chiar el pe moarte... Şi-au păstrat seninătatea pentru credinţa pe care au avut-o...".

Preoţii jubilanţi au mulţumit lui Dumnezeu pentru darul preoţiei şi în cadrul Liturghiilor celebrate în comunităţile lor natale sau în acelea în care au slujit mai mulţi ani: Traian, Săbăoani, Buhoci, Gioseni, Iugani, Sagna, Oţeleni, Teţcani, Mărgineni, Bacău etc.

L-am întrebat pe părintele Vasile Rediu, unul dintre sărbătoriţi, cum se face că au fost hirotoniţi la 15 august şi ce l-a impresionat în acel început: "În mod obişnuit, sfinţirile de preoţi au loc la 24 sau 29 iunie. Când am terminat studiile în 1968, superiorii ne-au spus că trebuie să plecăm acasă la părinţi. Deocamdată nu puteam fi hirotoniţi; conducerea comunistă interzicea acest lucru. PS Petru Pleşca a insistat şi a intervenit; am fost chemaţi pentru a fi sfinţiţi la 15 august; am făcut exerciţii spirituale în episcopie cu pr. Martin Mihoc, unul care făcuse mulţi ani de închisoare. M-au impresionat cuvintele tatălui meu. Când am ajuns acasă şi i-am spus că ni s-a interzis să fim hirotoniţi şi trebuie să stau acasă, l-am văzut supărat şi s-a adresat întregii familii: Trebuie să ne rugăm, să dublăm timpul de rugăciune".

Pr. Cornel Cadar