Cineva te cheamă. Teama de a alege

Dragă tânără, dragă tânăr,

Ştiu că vara este un timp potrivit mai degrabă pentru relaxare şi odihnă decât pentru reflecţie asupra unor teme complicate cum este şi aceasta a vocaţiei. Totuşi, considerând că sufletul nu are vacanţă şi că întrebările despre sensul profund al vieţii nu-l părăsesc pe acela care le ia în serios, îndrăznesc să îţi vorbesc în continuare despre chemarea lui Dumnezeu, despre răspunsul tău şi despre aventura minunată a unei vieţi trăite în conformitate cu planul lui Dumnezeu.

În scrisoarea precedentă îţi vorbeam despre alegerea stării de viaţă. Spuneam că se poate răspunde la chemarea lui Dumnezeu prin alegerea vieţii laice (în special a căsătoriei), a vieţii consacrate (călugăr sau călugăriţă) sau a vieţii de preoţie.

Am remarcat că, de fapt, există o mare frică de a alege. Nu este deloc uşor să iei decizii cruciale, mai ales o decizie care dă o direcţie fundamentală pentru viaţă, care marchează istoria ta pentru totdeauna. De multe ori nu este vorba despre o teamă explicită, conştientă, mărturisită şi analizată. Dacă ar fi aşa, ar fi mult mai uşor să îi înţelegi cauzele şi să o înfrunţi. Însă această teamă se manifestă, în general, într-o formă foarte subtilă care înăbuşă în cel interesat dorinţa de a face alegeri importante, de a ţinti mai sus, de a face ceva serios cu propria viaţă. Astfel, paradoxal, se poate ajunge la a alege... să nu alegi! Mulţi tineri amână să ia decizii importante pentru viaţa lor (să se căsătorească, să devină preoţi, călugări sau călugăriţe) amăgindu-se fie cu continuarea studiilor, fie cu un serviciu care pare mulţumitor, fie cu diferite experienţe care tind să umple, de fapt, un gol interior.

Sper ca discursul meu să nu fi devenit greu de urmărit. Încerc să îţi spun că nu poţi fugi de alegerile importante ale vieţii! De fapt, poţi fugi de ele, însă nu vei merge într-o direcţie care să te îndrepte spre fericire!

Pentru a evita tentaţia de a nu alege, îţi indic trei lucruri de care să ţii cont pentru a face alegeri potrivite. Înainte de toate, luptă împotriva ispitei de a gândi şi de a acţiona în maniera "aici şi acum". Clipa prezentă nu este "totul" unei vieţi. Lucrurile cele mai importante au nevoie de un timp potrivit pentru a se desfăşura în splendoarea lor. Dacă te mulţumeşti doar cu ceea ce trăieşti în clipa prezentă, nu vei reuşi să cucereşti ceea ce vine în urma unui drum îmbogăţit cu realizări constante, chiar dacă par neînsemnate. În al doilea rând, nu lăsa să te domine partea emotivă. De multe ori, când ţi se prezintă poveşti frumoase, descoperi că în spatele lor sunt doar amăgiri sau, mai grav, capcane. Cristos, când i-a trimis pe apostoli în misiune, nu a ezitat să le spună că îi trimite "ca pe nişte oi în mijlocul lupilor". Nu a încercat să îi păcălească prin "reclame" care prezintă totul în roz. Lucrurile importante în viaţă se măsoară nu prin intensitate, ci prin fidelitate! În al treilea rând, nu lăsa ca alţii să aleagă în locul tău. Există atâtea idei, atâtea mentalităţi care elimină orice posibilitate ca Cineva să aibă un plan cu tine, care îţi spun că fericirea constă în libertatea ta de a alege ceea ce doreşti tu, ceea ce îţi place şi că nimeni nu ar trebui să ţi se împotrivească. Dacă vei lăsa ca aceste idei să te conducă, nu vei fi niciodată stăpân pe viaţa ta, nu vei fi niciodată împăcat cu tine!

Aşadar, frica nu este niciodată un motiv pentru a renunţa, ea este doar o scuză. Sfânta Tereza de Avila spunea aşa: "Nimic să nu te tulbure, nimic să nu te înfricoşeze, totul trece. Dumnezeu nu se schimbă; răbdarea obţine totul; aceluia care îl are pe Dumnezeu, nimic nu-i lipseşte; Dumnezeu singur e de-ajuns".

Pr. Felix Roca