Lupta "prezentului" pentru supravieţuire

În entuziasmul fiecărui început, "prezentul" poartă o cruntă bătălie pentru supravieţuire: trebuie să înfrunte atât iluziile unor planuri măreţe, cât şi regretele copleşitoare ale trecutului. Amestecul acesta de visuri şi dezamăgiri ne ţine cumva suspendaţi între trecut şi viitor, făcându-ne să ratăm prezentul, viaţa şi fericirea. Cum să fii fericit dacă trăieşti doar făcând calcule de genul: "Oare cum ar fi fost dacă ieri aş fi făcut aşa şi nu invers?!" sau "Oare dacă mâine voi alege albastru în loc de verde, voi fi mai norocos?" Până la urmă, ceea ce ai ratat ieri rămâne cimentat în trecut, iar mâine sunt şanse mari să nu poţi alege între albastru şi verde, ci doar între roşu şi negru. Sau doar negru! Atunci de ce ne facem griji pentru ceea ce nu putem controla?

Despre acest pericol al ratării prezentului, vieţii, fericirii, Blaise Pascal spunea: "Dacă ne examinăm gândurile, o să le găsim ancorate în trecut sau în viitor. La prezent abia dacă ne gândim, iar dacă o facem e numai pentru a putea extrage lumina necesară în viitor. De asta nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim. Aşa că e inevitabil ca, pregătindu-ne întruna să fim fericiţi, să nu fim niciodată".

Să nu ne amăgim antrenându-ne pentru fericire, ci să fim fericiţi acum. Să nu ne pierdem viaţa pregătindu-ne pentru bătălii pe care nu le vom purta niciodată. Ajung zilei bătăliile ei! Să nu uităm învăţătura lui Cristos: "Nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei!" (Mt 6,34).

Tot ceea ce avem este astăzi, este prezentul. Şi în acest "astăzi" eu trebuie să fiu bun, să iubesc, să iert, să ajut. Astăzi! Să nu mai spunem: "Anul acesta voi face asta şi asta". E prea mult! Nu ştim nici măcar cum se va sfârşi ziua de astăzi, cu atât mai puţin anul acesta. Aşadar, astăzi să fim fericiţi. Astăzi să muncim ca şi cum totul ar depinde de noi şi de această clipă. Dar în acelaşi timp să ne rugăm şi să credem ca şi cum totul ar depinde numai de Dumnezeu. În mâinile lui este trecutul, prezentul şi viitorul. Noi avem doar prezentul, o scurtă clipă pentru a fi fericiţi şi pentru a câştiga viaţa veşnică.

Pr. Laurenţiu Dăncuţă