Toţi au nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu

E timpul sau se apropie timpul vacanţelor, al concediilor şi al activităţilor de vară, şi chiar şi pe lângă biserică îşi fac loc activităţi mai distractive şi mai animate.

O scurtă intervenţie a unui preot misionar invită, în această perioadă, la o mică introspecţie cu privire la cei care iau parte la aceste lucruri: cei sănătoşi şi puternici, dar şi cei care nu se pot bucura de ele: cei bolnavi, bătrâni, singuri sau chiar copii ai străzii. Pentru aceştia din urmă situaţia devine cu atât mai dureroasă, cu cât îi aud sau îi văd, lângă ei sau la televizor, pe ceilalţi care se joacă liberi sau evadează în natură. Interesant este că cei din urmă se gândesc mai mult la cei sănătoşi, la binele lor, şi se roagă pentru ei mai mult decât se întâmplă invers.

Părintele Mario Lanciotti, misionar în Amazonia, povestea:

"Rita este o femeie abia botezată într-una dintre zonele misiunii noastre. Deşi la începutul pregătirii pentru Botez era plină de viaţă şi puternică, o boală rară, necruţătoare, a făcut-o să orbească şi să aibă membrele contorsionate. Ceea ce m-a impresionat la ea însă a fost credinţa puternică şi simplitatea. Aş vrea să vă redau un dialog pe care l-am avut cu ea, atunci când am fost ultima oară să o vizitez:

- Ce mai faci, Rita?

- Ce vrea Domnul!

- Ce faci toată ziua lângă colibă?

- Mă rog pe rozariul primit de la tine! Ori de câte ori recit Rozariul, simt că Maria îmi stă alături. Nici nu mai ştiu câte rozarii recit într-o zi; însă, atunci când mă rog, o simt aproape.

- Nu oboseşti? Ar trebui să te mai odihneşti din când în când...

- Nu, părinte! Vezi, eu mereu mă odihnesc. Stau aşezată şi mă rog, pentru că nu mai pot face nimic. Dar simt că oamenii au atât de mare nevoie de Dumnezeu... De multe ori mă gândesc la Tatăl din ceruri care suferă din cauza atâtor defecte ale preoţilor, ale persoanelor consacrate şi ale creştinilor simpli ca mine. Lumea este greşitoare, aşa că mă rog pentru toţi. Mă rog pentru vocaţii, pentru că este atât de mare nevoie de preoţi buni şi sfinţi în comunităţile noastre; mă rog pentru vocaţii la viaţa consacrată, pentru că lumea are nevoie de persoane care să-şi dedice viaţa altora; mă rog pentru sănătatea oamenilor; mă rog pentru toţi, părinte.

Dragii mei, aşa arată conştiinţa adevăratului creştin: clară, senină, dispusă să uite de odihna meritată şi necesară, pentru a-l ajuta pe aproapele. Rita a trecut dincolo de boala şi suferinţa ei pentru a-i ajuta şi sprijini pe alţii".

Probabil au fost întâlnite următoarele cuvinte pe amintirile sau în predicile preoţilor nou-sfinţiţi, cărora toţi le doresc un drum plin de roade: "Cine va merge la aceştia?"; iar răspunsul era: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" Întrebarea aminteşte de necesitatea de a ajuta, iar răspunsul este dat de o inimă impregnată de credinţa în Dumnezeu, care este plină de entuziasm, căutând să contagieze şi alte inimi. Se constată însă că o astfel de inimă este din ce în ce mai rară. Drept dovadă, chiar şi campusurile de vară duc lipsă de animatori care să le poarte de grijă celor mici...

E perioada verii. Să nu uităm unii de alţii, de cei săraci, de cei bolnavi şi de cei care au nevoie de noi! Să nu fim nici unii, nici alţii singuri! Şi încă ceva: chiar dacă e vară şi frumos afară, să nu uităm nici de Dumnezeu, să nu uităm de rugăciune şi de sfânta Liturghie!

Pr. Florin-Petru Sescu