Mariamabad
Parcă e greu de imaginat ca în Pakistan, unde creștinii sunt doar o minoritate (trei milioane în 2007), adesea persecutată, să existe un sanctuar național care să atragă nu doar creștini, ci adesea chiar și credincioși ai altor religii.
În estul țării, în provincia Punjab, în Dieceza de Lahore, se află sanctuarul național Mariamabad, care în traducere înseamnă "Orașul Mariei". Istoria de la Mariamabad începe în anul 1892. Episcopul de origine belgiană Emmanuel van den Bosch, care a condus doar doi ani Dieceza de Lahore (fiind apoi transferat la Agra, în India), văzând sărăcia și greutățile creștinilor nou-convertiți din districtul Sialkot, a cumpărat de la stat o suprafață de 835 ha de teren pentru a le oferi acestora locuri de case și de muncă. Sialkot poate fi considerat locul de naștere al creștinismului în Pakistan, aici începându-și activitatea misionară călugării capucini.
În iarna anului 1893, doi călugări, Engilbert și Leonas, împreună cu trei familii, Datu, Sadha și Ruldo, pornesc dintr-un sat sărac, Dhaokay, spre noul teren cumpărat, unde ajung după șase zile de drum greu, la 14 ianuarie, într-o sâmbătă, zi dedicată Maicii Domnului. Călugării propun să înceapă misiunea lor aici în numele Fecioarei Maria. Au recitat sfântul Rozariu și au numit acel loc Mariamabad. A doua zi au celebrat sfânta Liturghie și s-au încredințat Mariei ca să poată semăna credința în acest loc pustiu. Au început prin a face cărămizi pentru locuințe. Văzând dezvoltarea localității, au venit aici și alte familii, printre care mulți catolici din India. În anul 1913 erau deja aici 566 de locuitori, toți catolici.
În anul 1903, călugării franciscani germani au construit aici o fabrică de covoare pentru a da de lucru locuitorilor. Anul cel mai fericit pentru Mariamabad a fost 1968, când s-a înființat o fermă agricolă.
Prin anul 1924, fratele Oskar a început construirea unei grote, în care a așezat o statuie de mari dimensiuni, și care a fost binecuvântată la 11 martie 1925 de către episcopul de Lahore. În cuvântul său, pr. Gasper a explicat tuturor că grota trebuie să fie un permanent izvor de haruri pentru sat.
Un călugăr german, Frank, întorcându-se din vacanță în anul 1947, a adunat cateheții și câteva persoane mai evlavioase din comunitate și le-a vorbit despre frumusețea pelerinajului. În anul 1948 ideea s-a maturizat, iar la 8 septembrie 1949 a avut loc primul pelerinaj la grotă. Cu fiecare an, numărul pelerinilor a început să crească, ajungând azi la peste o jumătate de milion, unii venind chiar din țările vecine (Cașmir, India). Chiar dacă unii vin cu autobuzele, mulți pelerini vin timp de mai multe zile pe jos sau cu bicicletele. Datorită numărului impresionant de pelerini, episcopatul pakistanez a declarat Mariamabad ca sanctuar național.
În anul 1990, arhiepiscopul de Lahore, Armando Trindade, a luat decizia de a organiza pelerinaje pe tot parcursul anului, și nu numai în septembrie. În anul 1993, același episcop a celebrat centenarul sanctuarului.
Biserica a rămas destul de modestă, atenția fiind îndreptată mai ales spre grota cu statuia. Statuia de la Mariamabad este o reprezentare a Maicii Domnului de la Lourdes și are un acoperământ specific zonei, adică un sari roșu-aurit.
În luna septembrie 2005, la inițiativa arhiepiscopului de Lahore, Lawrence Saldanha, peste 100.000 de catolici din Pakistan au participat timp de trei zile la primul Congres Euharistic din istoria țării, organizat la Mariamabad.
Mariamabad nu este o localitate foarte mare, dar are privilegiul de a fi cel mai vechi sat în totalitate catolic din Pakistan.
Pr. Iosif Dorcu