Genazzano
Localitate de un pitoresc aparte, Genazzano este situată la granița dintre provinciile Roma și Frosinone, la poalele Munților Prenestini. Printre zidurile caselor cu iz arhaic se înalță somptuos cunoscutul sanctuar "Maica Bunului Sfat".
Pe locul sanctuarului de azi exista, încă din secolul al X-lea, o biserică veche, care, în 1356, a fost încredințată călugărilor augustinieni. Documentele timpului scriu că era o biserică parohială cu hramul "Maica Bunului Sfat".
Îndată după anul 1450, o văduvă, Petruccia, care era terțiară augustiniană, a oferit toată averea sa pentru a mări și restaura biserica, aflată în stare avansată de degradare. Dar oferta ei a fost insuficientă pentru a duce la bun sfârșit proiectul, iar lumea a început să ia în derâdere faptul că nu a fost în stare să termine lucrarea. Dar ea, prin anul 1466, le răspundea cu seninătate: "Să nu aveți nicio grijă, pentru că, înainte ca eu să mor, sfânta Fecioară și sfântul Augustin vor avea grijă să fie terminată biserica". După nici un an de la spusele ei, în seara zilei de 25 aprilie 1467, o icoană a Maicii Domnului apare, într-un mod miraculos, pe un perete al bisericii.
Conform tradiției, icoana a fost adusă de îngeri de la Scutari, din Albania (în timpul unui asediu al turcilor) și a fost însoțită de doi pelerini albanezi, Giorgi și De Sclavis. Credincioșii au fost uimiți nu numai de apariția frumoasei icoane, ci și de minunile care se săvârșeau în fața ei. Notarul satului a început să consemneze aceste miracole într-un registru, iar de aici știm că între 27 aprilie și 14 august au fost 161 de minuni. Deja au început să vină la Genazzano pelerini din toată Italia. Bineînțeles că pelerinii au început să facă oferte și astfel a fost terminată și biserica, iar alături a fost construit un convent. Papa Paul al II-lea a trimis doi episcopi ca să cerceteze autenticitatea celor întâmplate la Genazzano.
Icoana miraculoasă se află azi într-o capelă din interior, în partea stângă, apărată cu un grilaj metalic. Reprezentarea Fecioarei pare a fi o operă de artă romană, cu influențe ale Școlii Venețiene. Maria are o expresie blândă și puțin tristă, iar pruncul lipit de obrazul mamei ține o mână la pieptul ei, iar cu mâna dreaptă îi înconjoară gâtul.
Chiar și azi mulți pelerini albanezi vin aici și o invocă cu titlul de "Maica Sfântă a Albaniei".
La 17 noiembrie 1682, papa Inocențiu al XI-lea a încoronat cu mare solemnitate icoana, sperând să obțină de la Maica Sfântă ajutor și ocrotire în fața musulmanilor care amenințau Europa. Rugăciunea i-a fost ascultată, deoarece turcii au suferit o înfrângere sub zidurile Vienei.
La 17 martie 1903, papa Leon al XIII-lea, care a donat multe tablouri sanctuarului, l-a ridicat la rangul de "basilica minor".
În interiorul sanctuarului pot fi admirate diferite valori, printre care multe opere ale unor pictori celebri, așezate pe părțile laterale ale bisericii, dar cea mai impresionantă este banca de împărtășanie din fața altarului, sculptură în marmură, a lui Bernini.
În muzeu se păstrează clopotul din anul 1424, care în ziua de 25 aprilie 1467 a sunat pentru a anunța că aici s-a întâmplat un fapt miraculos.
Mulți papi de-a lungul secolelor au avut o atenție deosebită față de acest sanctuar: Urban al VIII-lea (care a venit special la Genazzano pentru a cere Mariei încetarea unei epidemii de ciumă), Pius al IX-lea, Ioan al XXIII-lea, dar și Ioan Paul al II-lea.
Din Genazzano era originar cardinalul Oddone Colonna, care a fost ales papă în anul 1417, sub numele de Martin al V-lea.
Pr. Iosif Dorcu