Veniţi după mine! Chemarea şi misiunea noastră

V-am numit pe voi prieteni. (cf. In 15,15-16)

La începutul lunii iunie, chiar în prima zi, ochii tuturor se îndreaptă spre cei care reprezintă "florile familiei şi ale societăţii", adică spre copiii lumii, bucuria şi speranţa părinţilor şi a tuturor. E firesc să fie aşa, deoarece ei sunt darul iubirii Creatorului şi rodul iubirii părinţilor. Doar acolo unde sunt părinţi buni, acolo este viaţă şi acolo înfloreşte şi creşte speranţa oricărui popor. Viaţa şi prezenţa lor este semnul unei adevărate perspective şi binecuvântări pentru societate şi Biserică. Fără ei, lumea nu are viitor şi, încet-încet, speranţele mor.

Şi tot în luna iunie se culeg roadele muncii din şcoli şi instituţii de învăţământ. Ceea ce se adună într-un an de muncă din partea elevilor şi a studenţilor constituie un tezaur benefic şi necesar dezvoltării armonioase a societăţii şi a lumii în ansamblul ei. Totul se transformă într-o adevărată binecuvântare cerească şi asigură creşterea şi dezvoltarea demnă a unui popor. Şcoala este, pe drept, o pepinieră ce face ca bogăţia unei comunităţi să crească şi fericirea ei să se desăvârşească. Elevii, tinerii şi şcoala asigură ca iubirea Creatorului să devină realitate.

Cu o bucurie justificată, Biserica întreagă, care are misiunea să modeleze sufletul omului, îşi îndreaptă privirea spre cei care se simt atraşi să se dăruiască cu trup şi suflet răspândirii iubirii divine în sufletele oamenilor. În aceeaşi lună iunie, mulţi elevi şi studenţi fac bilanţul pregătirii lor pentru viaţă susţinând examene sau obţinând atestatele pregătirii lor. Spre ei, lumea întreagă şi, mai ales, Biserica îşi îndreaptă privirea şi speranţa legitimă.

În viaţa şi misiunea Bisericii e firesc să fie o grijă şi o preocupare specială pentru cei ce aleg şi decid să devină formatori de conştiinţe, îndrumători sufleteşti ai fraţilor şi surorilor lor în această lume, uneori atât de plină de întuneric şi primejdii. Alegând să-şi ofere învăţăturile şi darurile adunate pe băncile şcolilor, ei îi pot ajuta şi îndruma pe alţii, ca slujitori ai altarelor şi preoţi ai lui Cristos, marele preot al credinţei creştine.

În întreaga lună iunie, atât Biserica cât şi şcolile de teologie ne invită să trăim momente fericite de înălţare sufletească alături de cei care aspiră să fie preoţi aleşi de însuşi Dumnezeu, spre a fi numiţi cu adevărat prieteni şi colaboratori ai lui Isus.

În această lună răsună mai puternic glasul marelui preot care îşi îndreaptă privirea şi atenţia spre cei aleşi, spre cei care s-au învrednicit, fără meritele lor, să primească o asemenea alegere şi o asemenea dovadă de prietenie: "Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână" (In 15,14-16).

Isus a voit să-şi aleagă prieteni şi colaboratori cărora vrea să le încredinţeze tainele sale, dar mai ales face acest lucru cu cei pe care îi ştie şi îi alege să fie apostolii săi, colaboratorii direcţi, pe care se bucură să-i numească şi să-i declare cu predilecţie prietenii săi, aşa cum a făcut-o cu apostolii săi.

An de an, în această lună dedicată inimii preasfinte, Biserica ne cheamă să ne apropiem mai mult de cel care atât de mult ne-a iubit încât a lăsat să-i fie străpunsă inima atunci când se afla pe altarul crucii, sus pe Calvar, ca din ea să izvorască apa dătătoare de viaţă nouă şi sângele său vărsat pentru păcatele lumii.

În această lună, mulţi dintre absolvenţii seminariilor noastre sunt învredniciţi să primească taina sfintei Preoţii, prin care să fie înscrişi în rândul prietenilor săi, gata şi ei să răspândească în lumea întreagă tainele răscumpărării noastre. Pe drept, luna iunie este luna revărsării iubirii veşnice peste sufletele celor care îl caută pe Dumnezeu şi vor să fie plini de iubirea sa.

Cu bucurie, Sfântul Părinte papa Francisc, asemenea celorlalţi înaintaşi ai săi, se îndreaptă spre toţi fiii Bisericii, spre toţi aspiranţii la slujirea preoţească, dar mai ales spre cei ce au primit şi primesc misiunea sacră de a vesti lumii întregi darurile milostivirii sale prin celebrarea tainelor sfinte, mai ales prin darul inefabil al sfintei Liturghii.

Am primit cu bucurie chemarea pe care o îndreaptă spre noi toţi pentru a ne apropia de izvorul iubirii veşnice ce se revarsă din inima lui Isus.

Ne-am bucurat mult că şi Congregaţia pentru Cler, prin grija cardinalului prefect Beniamino Stella, ne cheamă pe noi toţi, fiii Bisericii şi slujitorii altarelor, precum şi pe tinerii aspiranţi la sfânta Preoţie, să ne deschidem inima la acea invitaţie şi la acel dialog benefic cu Cristos, marele preot şi marele prieten. El ne aşteaptă să-i ascultăm chemarea, să dialogăm cu el, să ne deschidem şi mai mult inima şi gândul pentru a primi bogăţia darurilor sale prin care vrea să ne copleşească cu infinita sa iubire şi preţuire.

Este un adevăr mângâietor să vedem cum papa Francisc ne invită la o reflecţie fundamentală ce reprezintă cheia întregii noastre vieţi de slujire, un adevărat examen de conştiinţă despre realitatea întâlnirii noastre cu el.

În această lună şi, desigur, în acest an dedicat tinerilor, trebuie să ne amintim de întâlnirile noastre cu el şi de privirea pe care a îndreptat-o spre noi, ocazie fericită de a retrăi propria noastră bucurie, întâlnindu-l şi urmându-l. Împreună cu el, fiecare dintre noi poate să facă propria sa experienţă spirituală, singura în stare să transforme drumul vieţii noastre într-o cale fericită printre valurile şi pericolele acestei vieţi (cf. papa Francisc, 24 aprilie 2015).

Ne aducem aminte cu bucurie că apostolii înşişi au făcut o astfel de experienţă în atâtea împrejurări, mai ales când se aflau în jurul lui Isus, prin ţara Palestinei, pe muntele schimbării la faţă, pe cel al fericirilor şi, mai ales, la Cina cea de Taină, momente care i-au marcat pentru toată viaţa, încurajându-i pe drumul lor de iubire. Pentru a ne bucura şi noi de astfel de trăiri, suntem invitaţi de Congregaţia pentru Cler ca acum, în luna iunie, în Ziua de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, să parcurgem un drum special, "să urcăm sus, să ne lăsăm transformaţi pentru a fi lumină pentru lume".

Stând alături de el în rugăciune şi meditaţie, vom putea descoperi şi redescoperi marele dar al alegerii noastre, înţelegând "care este lărgimea şi lungimea, înălţimea şi profunzimea, şi să cunoaştem iubirea infinită a lui Cristos, pentru a fi plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu" (Ef 3,18-19).

Sfinţiile Voastre, dragi aspiranţi la sfânta Preoţie, dragi fraţi şi surori,

Să urcăm şi noi lângă Isus în cele mai sfinte momente pe care ni le oferă această lună, pentru a descoperi cât de mare, cât de profundă este dragostea sa faţă de noi şi la ce demnitate ne invită, alegându-ne să fim colaboratorii şi prietenii săi!

Doamne Isuse, marele nostru preot şi prieten, rămâi mereu cu noi, ca să simţim necontenit prietenia ta. Fă-ne vrednici să te întâlnim şi, urmându-te, să fim cu adevărat fericiţi pe calea acestei vieţi!

Iaşi, 1 iunie 2018

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi