Răspundem cititorilor

* Ne-au scris de sărbători: Galina P. Pajura (Bucureşti); I.I. (Hălăuceşti); Elena Dascălu (Iaşi); Constanţa Munteanu (Ploieşti); Marinela Doina Becheş (Arad); Congregaţia Inimii Neprihănite, Casa "Sfântul Iosif" (Odorheiul-Secuiesc); pr. Ioan Pop (Lugoj); pr. Dominic Hîrja (Buzău); Episcopia Greco-Catolică (Oradea); Institutul Teologic Franciscan (Roman); Acţiunea Catolică (Iaşi); Fam. Marin Şpam (Baia Mare); Fam. Niculescu Elisabeta (Constanţa); Vă mulţumim pentru gândurile trimise!

* Emil Jucan (Lechinţa, jud. Bistriţa Năsăud). "Sunt un credincios romano-catolic convins şi am speranţa că o să primesc o povaţă. Am convingerea că în Rugăciunea Domnească sintagma «nu ne duce pe noi în ispită» nu este cea corectă. Cred că ar fi mai potrivit să se spună: «Nu ne lăsa să cădem în ispită». Mântuitorul Isus a trăit experienţa ispitirii în pustiu. El ştie cât suntem de vulnerabili, cred că nu este corect să facem o insinuare la adresa lui... Sunt suferind de o boală incurabilă, cum o numesc doctorii. Cred că pentru Isus nimic nu este imposibil. De aceea mă rog zi de zi ca Mântuitorul să-mi vindece trupul bolnav şi să-mi cureţe sufletul de toate păcatele. Am cerut părerea mai multor persoane în privinţa problemei care mă frământă şi am primit răspunsuri neconvingătoare, cum ar fi: "Aşa-i tradiţia". Eu cred că tradiţia nu poate face un zid în faţa evidenţei... Cu speranţa că voi primi un răspuns vă mulţumesc!

La nedumerirea dv. vă răspundem din Catehismul Bisericii Catolice numărul 2.846, unde este scris: "Această cerere atinge rădăcina celei precedente, căci păcatele noastre sunt roadele consimţirii la ispită. Îi cerem Tatălui nostru să nu ne «ducă» în ea. E greu de tradus cu un singur cuvânt termenul grecesc: el înseamnă «nu îngădui să intrăm», «nu ne lăsa să cădem în ispită». «Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi nu ispiteşte pe nimeni» (Iac 1,13), ci, dimpotrivă, vrea să ne elibereze de rău. Îi cerem să nu ne lase să o luăm pe calea care duce la păcat. Suntem încleştaţi în lupta «între carne şi Duh». Această cerere imploră Duhul discernământului şi al tăriei.

* Ioan Crişu (jud. Bacău). "Am citit în unul din numerele trecute ale revistei că stresul dăunează grav sănătăţii. Oare nu sunt oamenii destul de stresaţi din cauza problemelor pe care le au cum ar fi: şomaj, întreţinere, hrană, medicamente etc.? Acum a mai apărut o altă problemă cu locurile de veci. Aceasta le mai trebuia oamenilor, să-şi mai facă alte griji cu cimitirul... Ar trebui să se scrie în revistele «Lumina creştinului» şi în «Mesagerul sfântului Anton» toate dispoziţiile care vin de la Episcopia de Iaşi ca să fie informat tot creştinul. Preotul a spus ceva în biserică, dar majoritatea dintre noi nu am înţeles bine: care sunt bătrâni, care nu aud bine şi atunci fiecare îşi dă cu părerea".

Deocamdată nu este totul definitivat. Cu siguranţă, când va fi, veţi fi informat. S-a plecat de la constatarea pe care aţi făcut-o şi dv.: unele cimitire, din cauza lipsei locurilor, a dezordinii, a dorinţei unora de a construi cavouri cât mai mari, a certurilor dintre persoane şi firme, a umblării prin tribunale etc., au nevoie de un regulament care să reglementeze lucrurile. În felul acesta, aşa cum aţi notat, stresul va fi mai puţin. Acest regulament este în faza de analiză şi discuţii cu specialişti, comitetele bisericii şi cu cei care doresc să aducă propuneri. Apoi se va definitiva şi, cu siguranţă, se va scrie şi în revistă. Totuşi, pentru a primi mai multe explicaţii, mai ales când nu înţelegeţi anunţurile din biserică sau nu vă sunt destul de clare, luaţi legătura cu părintele paroh sau cu un membru al comitetului bisericesc; ei sunt în măsură să clarifice anunţurile făcute.

* Matei Balint (Nisiporeşti). Am primit scrisoare dv. din care am înţeles că sunteţi un om al rugăciunii şi aveţi o dorinţă arzătoare ca toţi oamenii să se convertească şi să-l iubească pe Dumnezeu. Vă mulţumim şi vă felicităm că aveţi un respect deosebit pentru cei care au murit ca martiri, amintindu-i pe cei din localitatea dv.: Veronica Antal, cea care a voit mai degrabă să moară decât să păcătuiască; pr. Gheorghe M. Dumitraş, OFMConv., care a murit la vârsta de numai 42 de ani după ce a stat după gratii timp de 15 ani în închisorile comuniste. Dar aşa cum se întâmplă în orice luptă, există un învins şi un învingător, în cazul celor doi "martiri" deja se vede biruinţa. O să fie o mare onoare pentru comunitatea Nisiporeşti când în ziua de 22 septembrie o să fie ridicată la cinstea altarelor slujitoarea Domnului, Veronica Antal. Rugaţi-vă în continuare, aşa cum mulţi o facem, ca sărbătoarea să fie o laudă adusă lui Dumnezeu care este "binecuvântat în sfinţii săi".