Revelație biblică
Odată cu "Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos", Dumnezeu ni s-a revelat, în ceea ce privește transcendența sa absolută, ca rațiunea de a fi a tot ceea ce există sau poate să existe. Odată cu "Fiul unul-născut al lui Dumnezeu", Dumnezeu ni s-a revelat că "s-a făcut om", realitate divină perceptibilă în matca spațiului, a timpului, a creaturalității, a omenității, poziționându-se sub formă de creatură în fața creaturii. Odată cu "Duhul lui Dumnezeu" (Duhul Sfânt), Dumnezeu ni s-a revelat în creatură, "revărsat peste orice trup" (Fap 2,17), odată cu "iubirea lui Dumnezeu în inimile noastre" (Rom 5,5). Fiind "asupra" unui om, este în el, vorbește prin el, se roagă în el, îl umple, îl face părtaș de darurile sale.
Pentru Noul Testament, Biserica este spațiul Duhului Sfânt, locul în care lucrează și în care noi experimentăm acțiunea sa. Însă dincolo de orice intimitate dintre Duh și Biserică (Duhul Sfânt ca suflet, iar Biserica trup), rămâne mereu de nesuprimat distincția dintre creatură și Duhul Sfânt în ea, acel "mai mult" propriu lui, transcendență și dăruire. Iar cea care însumează în propria ființă tot ceea ce se poate spune despre o persoană umană, dar și despre Biserica însăși, în ceea ce privește locuirea Duhului Sfânt în ea, este Maria, Maica Bisericii. Dar și modelul ei. O, dacă am conștientiza...!
Pr. Cristian Chinez