Flori sau gunoi? Albină sau muscă?
Spunea un sfânt părinte al Bisericii: "Vin unii oameni și îmi spun că sunt foarte indignați de faptul că există multe lucruri greșite în Biserică. Atunci le spun să întrebe o muscă: "Sunt flori în apropiere?" Iar ea le va răspunde: "Nu știu dacă sunt flori, dar acolo, în mormanul acela de gunoi, poți găsi toată mizeria pe care o vrei". Și va începe să-ți vorbească despre toate locurile murdare prin care a umblat. Dar dacă întrebi o albină: "Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?", ea îți va răspunde: "Coș de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate". Și va începe să-ți înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria, în timp ce albina știe unde se găsesc florile. Așadar, unii oameni sunt asemenea muștelor: găsesc răul în orice, sunt preocupați doar de ei și nu văd binele. Iar alți oameni sunt asemenea albinelor: nu văd decât binele oriunde s-ar uita".
Suntem în luna florilor, un timp colorat și înmiresmat, așa cum trebuie să fie fiecare tânăr. Este puternică această asociere dintre tineri și flori, între frumusețea tinereții și mireasma plăcută a florilor. După cum fiecare floare este un dar al Domnului făcut omului, la fel fiecare tânăr este un dar oferit omenirii, o speranță pentru această lume, pentru părinți și prieteni.
Tinerii și florile au în comun puterea de a reda speranța. Entuziasmul cu care răsar și cresc - și tinerii și florile! - este molipsitor. Este plăcut să stai în mijlocul lor. Te simți ca pe o câmpie colorată și înmiresmată, te simți ca o albină dornică să culeagă și să ofere acestei lumi tot ce e mai bun, mai dulce, tot ce este natural și sănătos.
Fericiți sunt tinerii care trăiesc frumos asemenea florilor și totodată știu și să dăruiască flori. Când cineva îți dăruiește o floare, îți îmbrățișează sufletul, ți-l înmiresmează cu parfumul acelei flori, ți-l colorează, ți-l face viu, pentru că te simți iubit. Gestul din spatele micului dar vorbește despre iubire și gingășie, despre delicatețea unui suflet care vrea să-ți înfrumusețeze viața, să o umple de culoarea și mireasma florilor. Acest gest are un singur ecou: "Ești iubit și prețios în ochii mei" (cf. Is 43,4; In 12,3).
Tu când ai dăruit ultima floare?
Pr. Laurențiu Dăncuță