Einsiedeln
La doar 40 de kilometri de orașul Zürich se află, situat printre coline și lacuri, cel mai important, cel mai frumos și cel mai vechi sanctuar al Elveției: Einsideln. Cu cele două turnuri, cu capiteluri aurite, piloni de marmură, fresce de o frumusețe uimitoare, sanctuarul poate fi considerat ca un triumf al artei baroce și atrage, de mai bine de o mie de ani, pelerini și oameni îndrăgostiți de istorie, anual ajungând aici peste un milion de persoane.
Aici este cinstită o statuetă a Mariei, numită Maica Domnului a eremiților, de unde vine și numele Einsiedeln (Einsiedler însemnând eremit, în limba germană).
Istoria de aici începe cu sfântul Meinard. Acesta, după ce a predat în mai multe școli, s-a retras în anul 835 în locul unde se înalță azi sanctuarul și a dus o viață de pustnic. La 21 ianuarie 861 a fost ucis de doi tâlhari. El a fost înmormântat la Reichenau, dar locul vieții sale și celula de eremit rămân centrul devoțiunii de aici.
În anul 948, capela construită deasupra chiliei lui Meinard trebuia să fie consacrată Mariei de către Conrad, episcopul de Konstanz, însă în timpul rugăciunii episcopul a auzit voci de îngeri care veneau să consacre capela în locul său. La încercarea episcopului de a consacra capela, i se spunea mereu: "Încetează frate, încetează; capela a fost deja consacrată". Se spune că papa Leon al VIII-lea a autorizat celebrarea aniversării miracolului, acordând o indulgență pelerinilor care vin aici.
În luna martie a anului 1464, papa Pius al II-lea a confirmat încă o dată, printr-o bulă papală, consacrarea angelică și afirmă că pelerinul ce vizitează acest loc "va fi eliberat de orice vină ori pedeapsă". Sărbătoarea ce amintește de acest miracol se celebrează anual, la 14 septembrie.
Punctul cel mai important al mănăstirii îl constituie chilia sfântului Meinard și statuia Maicii Domnului, venerată în această capelă construită din marmură neagră, înaltă de 20 de metri. Statuia, în stil gotic, sculptată în lemn de tei, este cea mai venerată în toată Elveția încă din anul 948. Totuși, vechea statuie nu a ajuns până la noi deoarece a ars în timpul incendiului din anul 1465. Cea pe care o vedem astăzi este din anul 1466 și are înălțimea de 119 cm. Inițial a fost colorată, dar fiind avariată în timpul Revoluției Franceze, a fost vopsită în totalitate în negru. Începând cu anul 1600, statuia este îmbrăcată în veșminte colorate în funcție de culorile liturgice.
Biserica impresionează prin dimensiuni: trei navate lungi de 110 metri, stucaturile baroce și rococo, picturi de mare valoare artistică și două turnuri semețe ce împodobesc intrarea. Biserica, în forma actuală, datează din anul 1719, fiind proiectul unui călugăr arhitect Caspar Moosbrugger, picturile aparținând italianului Carlo Carlone.
Abația Einsiedeln a fost unul dintre cele mai mari centre de cultură ale Europei. Biblioteca, cu 1.230 de manuscrise, 1.040 de incunabule, 230.000 de volume tipărite, găzduiește cel mai vechi document al muzicii occidentale: un gradual din anii 960-970.
De asemenea, se poate vedea imaginea răstignirii lui Isus. În interiorul unei construcții enorme, se poate admira un tablou expus circular (pictat în anul 1893) cu o lungime de 100 de metri și înalt de 10 metri. Privind imaginea, ai impresia că te afli aievea la Ierusalim, în timpul lui Isus. În marea piață din fața bisericii se află fântâna Mariei, un edificiu cu opt coloane și o statuie aurită a Maicii Domnului.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul Einsideln la 14 iunie 1984.
Pr. Iosif Dorcu