Catolicii şi biserica din Parincea

Parincea este sat şi comună în jud. Bacău, vechi târg pe drumul comercial Bacău-Tecuci. Localitatea este situată între dealurile din stânga Siretului, pe valea pârâului Corniţel, la 28 km spre est de Bacău. Despre faptul că în Parincea au fost timpuri când erau peste 300 de catolici, care aveau biserica cea mai mare din zonă, nu mai menţionează decât documentele. Unde au dispărut catolicii? Ce s-a întâmplat cu biserica?

Până în anul 1840, Parincea a aparţinut de Parohia Cleja, apoi de Parohia Văleni, iar din 1987 de Parohia Vladnic.

În registrele Parohiei Cleja pentru prima dată sunt notaţi catolici în Parincea în anul 1826. Rapoartele întocmite de misionari arată că în anul 1829 erau 98 de credincioşi. Numărul creşte în anul 1838 la 320, pentru ca apoi să scadă la 130 în anul 1854 şi 0 în anul 1858. Biserica, probabil, a fost construită în 1844-1845 de pr. Cornel Konya, aceasta fiind semnalată în Schematismul Misiunii din 1845, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

De ce au dispărut credincioşii din Parincea?

Cercetătorul Iosif Gabor citează un document în care se precizează că la mijlocul secolului al XIX-lea are loc un conflict între catolicii şi ortodocşii din Parincea. Catolicii se plângeau că ortodocşii îi boicotează şi-i numesc "boanghine". Ajungându-se în anul 1862 la judecata Secretariatului de Stat al Moldovei, catolicii vor trebui să părăsească târgul.

Conflictul din Parincea este redat de pr. Giuseppe Tomassi în relatarea sa din 10 decembrie 1858. Totul a început la 6 ianuarie 1856, când o tânără catolică, Ecaterina, sedusă de un ortodox, Vasile, nepot al boierului Ion Anastasie, proprietarul pământului din Parincea, a fost rebotezată în mod public de parohul ortodox. Aceste evenimente au generat conflictul între ortodocşi şi catolici. Pr. Leopold Rossi, paroh de Văleni, s-a adresat boierului mustrându-l. Boierul l-a trimis pe nepot, însoţit de mai mulţi oameni, să liniştească lucrurile, dar n-a reuşit decât să amplifice conflictul. În încăierare au fost mulţi răniţi. Unul dintre ei, care-l apăra pe Vasile, după câteva zile a murit. La autopsie s-a constatat că moartea a fost generată de o boală mai veche. Boierul nu a pierdut prilejul să-l acuze pe pr. Rossi de instigare şi de crimă, cumpărându-i pe judecătorii din Bacău. Cauza a rămas timp de doi ani indecisă. Schimbându-se instanţa, părintele a fost găsit nevinovat la 25 iunie 1859.

În acest context, catolicii din Parincea au fost alungaţi de boier. Astfel, la 25 mai 1858, pr. Rossi notează că la 26 octombrie 1856, în urma conflictului de la Parincea, au fost mutate toate bunurile la Văleni, iar în Parincea, "biserică romano-catolică şi catolici nu mai există". De altfel, la 30 iulie 1856 a fost ultimul botez înregistrat la Parincea. În anul 1964, biserica din Horgeşti a preluat hramul bisericii din Parincea.

Evoluţia numărului de credincioşi în acei ani arată creşteri mari ale numărului catolicilor la Gioseni (241 în anul 1854, 570 în anul 1858) şi la Tamaşi (72 în anul 1854, 303 în 1858). Nume de familie, precum şi numele dascălului (Ignatius Gall), înregistrate la Parincea în anii 1854-1856 le regăsim la Tamaşi în anii 1857-1858.

Cu privire la locul în care se afla biserica în Parincea nu se ştie nimic. Este posibil să fi fost pe acelaşi loc pe care în anul 1863 sau 1869, acelaşi boier Ion Anastasie a clădit biserica ortodoxă "Împăraţii Constantin şi Elena".

Astăzi în Parincea sunt 18 catolici pentru care se celebrează Liturghia în fiecare duminică (ora 9.00) într-o clădire oferită de primărie.

"Conflictul de la Parincea - notează pr. Iosif Gabor - a fost unic în felul său, pentru că s-a ajuns la judecata Secretariatului de Stat al Moldovei şi catolicii au trebuit să părăsească aşezarea".

Pr. Cornel Cadar