Postul Mare, timp favorabil convertirii

Postul Mare, timp de rugăciune şi pocăinţă, de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului, a început în Biserica Romano-Catolică odată cu Miercurea Cenuşii (10 februarie).

Papa Francisc în mesajul pentru Postul Mare indică elementele fundamentale care sunt vitale pentru a ajunge la convertire: ascultarea cuvântului, cunoaşterea milostivirii lui Dumnezeu şi faptele de milostenie.

Titlul mesajului se inspiră din Evanghelia după sfântul Matei (9,13). În contextul chemării apostolului, în faţa criticii fariseilor pentru că Isus stătea la masă cu vameşii şi păcătoşii, Învăţătorul răspunde: "Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: Milă vreau şi nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi". De aici titlul mesajului "Milă vreau şi nu jertfe. Faptele de milostenie în drumul jubiliar".

Parcurgem ideile cele mai importante din mesaj cu ajutorul intervenţiilor din conferinţa de presă de prezentare a Mesajului Sfântului Părinte Francisc din ziua de 26 ianuarie 2016.

Prima parte a mesajului ajută să recuperăm semnificaţiile fundamentale ale termenului milostivire. Postul Mare fiind îndreptat spre misterul pascal, papa se opreşte asupra faptului că moartea lui Cristos pe lemnul crucii constituie apogeul revelării milostivirii infinite a Tatălui. Isus este chipul acestei milostiviri şi coasta sa deschisă devine, în mod ideal, un sertar care se deschide pentru ca toţi să ia cu mâinile pline iubirea care iartă, regenerează şi răscumpără. Papa îi invită pe toţi creştinii să aprofundeze tema milostivirii prin paginile Bibliei şi cele ale profeţilor, îndeosebi, pentru că ele nu se limitează pur şi simplu să reafirme că Dumnezeu este milostiv, ci se arată cu claritate că fiii săi trebuie să fie milostivi străduindu-se să trăiască o iubire mai mare, mai ales îngrijindu-se de cei mici, de cei săraci şi de cei fără apărare. "Milostivirea lui Dumnezeu transformă inima omului şi-l face să experimenteze o iubire fidelă şi astfel îl face la rândul său capabil de milostivire".

Mesajul vede în milostivire drama de iubire dintre Dumnezeu, Tată şi soţ trădat, şi poporul său, fiu şi soţie, infidel.

Faptele de milostenie care fac parte din tezaurul tradiţiei creştine şi au fost evidenţiate deja în Misericordiae vultus sunt oferite atenţiei credincioşilor drept căi pentru a traduce în gesturi concrete milostivirea.

Faptele de milostenie pornesc de la această afirmaţie fundamentală: în cel sărac este carnea lui Cristos şi săracii sunt privilegiaţii milostivirii divine. Creştinul care a experimentat milostivirea divină şi care prin ea este renăscut la o viaţă nouă, învaţă zilnic să se aplece asupra rănilor săracului pentru a-l face şi pe el să experimenteze că Dumnezeu este milostiv. În mesaj se insistă asupra faptului că faptele de milostenie trupească sunt profund unite cu cele sufleteşti.

Faptele de milostenie sunt o modalitate simplă, concretă, directă, vie, zilnică, măruntă, la îndemâna tuturor pentru a trăi milostivirea jubileului. Acestea descriu ceea ce putem face în fiecare zi în calitate de creştini.

"Să nu pierdem acest timp al Postului Mare favorabil convertirii!", spune Sfântul Părinte la finalul mesajului. Este un timp care trebuie valorizat, un timp pentru a creşte în ascultarea cuvântului, un timp de exerciţiu constant pentru a deschide ochii şi inima faţă de cei săraci. Cântarea Magnificat a Fecioarei Mame a milostivirii, inserată în text aproape ca un cadru - la început şi la sfârşit - îi ajută pe toţi să revadă istoria cu ochii lui Dumnezeu care "dă jos de pe tron pe cei puternici şi îi înalţă pe cei smeriţi".

* * *

Faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor flămânzi; a da de băut celor însetaţi; a îmbrăca pe cei goi; a adăposti pe străini; a vizita pe cei bolnavi; a vizita pe cei închişi; a îngropa pe cei morţi.

Faptele de milostenie sufletească: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială; a învăţa pe cei neştiutori; a dojeni pe cei păcătoşi; a mângâia pe cei mâhniţi; a ierta celor ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Pr. Cornel Cadar