Preoţi şi episcopi înmormântaţi în catedrala din Iaşi (IV)

(continuare din numărul trecut)

Despre câţiva preoţi sunt informaţii că ar fi murit la Iaşi. Dacă au fost înmormântaţi în cimitirul de lângă biserică, în cel din Copou sau în bisericile construite înaintea celei de astăzi, probabil că au fost aduşi împreună cu alţii în biserică.

+ Pr. Francisc Sigismund, un polonez, călugăr minorit franciscan, pe timpul lui Marco Bandini a fost înmormântat în biserica de atunci chiar de către arhiepiscop. Cercetând contextul relatării lui Marco Bandini, rezultă probabilitatea ca preotul să fi decedat la 5 noiembrie 1646 şi să fi fost înmormântat la 7 noiembrie 1646. Biserica de atunci era alta. Dacă rămăşiţele pământeşti i-au fost transferate în catedrală nu ştim.

+ La 13 mai 1716, pr. Alexandru Fischer, prefect (1714-1716), a murit înecat în râul Trotuş şi a fost înmormântat pe un câmp. În anul 1726, prefectul Ioan Francisc Bossi (1721-1729) l-a transferat în biserica din Iaşi.

+ Pr. Francisc Pesci, numit la 16 ianuarie 1736 prefect apostolic. După trei ani a murit la reşedinţa sa din Iaşi în anul 1739, probabil în luna mai întrucât următorul prefect pr. Iacint Lisa, a fost numit la 25 mai 1739.

+ Pr. Francisc Anton Mandrelli a murit la 19 decembrie 1742. Fusese lăsat ca viceprefect de către pr. Iacint Lisa care plecase la Roma pentru a da seamă de starea Misiunii.

+ Pr. Carol M. Leonardi, prefect al Misiunii de la 22 ianuarie 1748, a murit la reşedinţa din Iaşi, la 18 septembrie 1749 de febră malignă, după 11 zile de boală.

+ Pr. Claudiu Gavet Sabaudus de Camberiaco, prefect al Misiunii (28 aprilie - 4 august 1766). A fost al 36-lea prefect. Vestea numirii lui ca prefect a ajuns la Iaşi la 22 iunie 1766. A murit la 4 august 1766 la Iaşi.

+ La 11 octombrie 1796, a murit la Iaşi, după zece zile de febră, după o criză de tuberculoză, asistat de pr. Sassano, bătrânul Ambrozie Wolski (avea 65 de ani), care timp de şase ani s-a îngrijit de polonezi şi de armenii catolici.

+ Pr. Iosif Borioli a murit la Iaşi, la 28 ianuarie 1803. Era italian din Piacenza şi a venit în Moldova în anul 1794.

+ Este posibil să fi murit la Iaşi şi pr. Amadeu Pak la 30 mai 1837. A venit în Misiune în anul 1833, înlocuindu-l pe pr. Heja de la Grozeşti. Necrologul notează că a murit la Iaşi. În Registrul decedaţilor din Parohia Iaşi nu este notat.

Pr. Iuliu Weber, paroh al catedralei, în anul 1907 notează: "Mormintele despre care ştiu că sunt în biserică sunt bine închise. Dacă sunt morminte sub altare, nu pot să ştiu". Sub prezbiter se presupune că se află o criptă cu mai multe morminte. Cu siguranţă, săpăturile arheologice care se desfăşoară în catedrală vor crea posibilitatea să se identifice mai multe morminte.

În săpăturile desfăşurate anul acesta (sub coordonarea arheologilor medievişti Stela Cheptea şi Bobi Apăvăloaei de la Academia Română - filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană) în sacristia bisericii s-au descoperit morminte, câteva monede, fragmente ceramice şi de teracotă. S-au găsit, de asemenea, la adâncimea de 2 metri, un fragment dintr-o fundaţie de piatră şi o aglomerare de pietre aşezate într-un fel aparte, una dintre laturi fiind uşor arcuită, posibil absida unei biserici. Arheologul Stela Cheptea a descoperit în curtea catedralei, în anii '90, morminte de sfârşit de secol XIV. Se presupune că sub catedrală ar fi ruinele unei biserici cel puţin la fel de vechi. În opinia arheologilor în zona catedralei s-ar afla cel mai vechi nucleu al oraşului Iaşi.

Pr. Cornel Cadar