Interviu cu PS Petru Gherghel

Anul Milostivirii - o fericită ocazie de a ne întări în convingerea că Dumnezeu este cu noi

- Care a fost impactul Anului Milostivirii recent încheiat în Dieceza de Iaşi? Puteţi numi câteva aspecte pozitive ale Anului Milostivirii?

Anul Jubiliar al Milostivirii, dorit de Sfântul Părinte papa Francisc, a fost pentru întreaga Biserică un dar, un timp în care toţi am fost chemaţi să redescoperim un mare adevăr pe care, în iureşul atâtor evenimente, l-am uitat: misterul bunătăţii Domnului. Adevărul milostivirii lui Dumnezeu străbate întreaga Sfântă Scriptură şi ecoul chemărilor profeţilor se poate asculta în Cartea Psalmilor, unde se concretizează în invitaţia: "Veniţi şi vedeţi cât de bun şi milostiv este Domnul!" (cf. Ps 34,8), pentru că "veşnică este îndurarea lui!" (Ps 136,1). Acest lucru a voit să ni-l arate păstorul Bisericii noastre în acest an. Biserica noastră locală a primit chemarea şi a încercat să facă vie milostivirea Domnului nu numai rememorând-o, ci trăind-o şi aplicând-o. Cred că impactul a fost mai mult decât pozitiv. Ne-a făcut să ne convingem că într-adevăr Dumnezeu a iubit şi iubeşte lumea. Anul pe care tocmai l-am încheiat a fost nu numai o plăcută surpriză, ci şi o fericită ocazie de a ne întări în convingerea că Dumnezeu, prin Cristos, este cu noi. Mesajul anului cred că ne va rămâne în minte şi în viaţă pentru a ne învrednici de milostivire şi de a deveni noi înşine milostivi.

- Cum putem înţelege milostivirea în aceste timpuri?

În urma păcatului originar, omul este greşitor, aşa a fost şi aşa rămâne. Vedem acest lucru, mai ales, astăzi, când răul a luat proporţii nebănuite. Ştim însă că milostivirea lui Dumnezeu s-a arătat încă înainte de a-l crea pe om şi pentru acest lucru l-a trimis pe Fiul său în lume, ca să ofere lumii milostivirea sa, care întrece orice păcat. E nevoie însă de a ne recunoaşte greşelile şi a cere îndurare. Milostivirea Domnului întrece orice păcat.

- Care au fost cele mai importante iniţiative la nivelul Bisericii Universale?

Pentru a trăi acest an jubiliar al milostivirii, papa a scris documentul "Misericordiae vultus" - Chipul milostivirii şi aici a trasat modul de a-l trăi. Biserica a găsit în acest document atâtea moduri de a aprofunda misterul milostivirii, de a-l face cunoscut prin nenumărate mijloace, dar mai ales prin practica intrării prin poarta sfântă, a pelerinajelor, a practicării sfintei Spovezi şi, mai ales, prin imitarea lui Cristos care ne-a arătat atâtea faptele de milostivire, pentru a fi şi noi "milostivi, ca Tatăl".

- Dar la nivelul Diecezei de Iaşi?

La nivel diecezan, odată cu invitaţia transmisă tuturor preoţilor şi credincioşilor de a trăi din plin acest moment de har, am dispus, la recomandarea Sfântului Părinte, să deschidem poarta sfântă în catedrala din Iaşi, dar şi în biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Bacău şi în sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica, invitându-i pe toţi să se îndrepte spre aceste locuri pentru a beneficia de obţinerea acelui dar care este indulgenţa jubiliară. Un adevărat izvor de haruri şi binecuvântări.

- Aşadar, au fost deschise porţi ale milostivirii la Iaşi, Bacău şi Cacica. De ce aţi ales aceste locuri?

Le-am ales tocmai pentru a oferi credincioşilor din toate zonele posibilitatea de a ajunge măcar o dată, în grup sau în particular, să treacă prin poarta care este Cristos, adevăratul chip al milostivirii. M-am bucurat să aflu că mulţi credincioşi, împreună cu păstorii lor, au ajuns să trăiască un asemenea har, de a experimenta iubirea infinită a lui Dumnezeu.

- Ce au adus nou misiunile populare din acest an? Ce teme au fost tratate?

O practică foarte căutată şi la îndemâna tuturor credincioşilor noştri au fost misiunile populare, când, sub îndrumarea şi ajutorul părinţilor misionari aleşi, toţi au putut reauzi tainele milostivirii divine şi au putut beneficia de primirea sacramentelor milostivirii: Spovada şi Împărtăşania. Temele au fost luate din întreaga Sfântă Scriptură, din scrierile magisteriului bisericesc, a papilor milostivirii şi, mai ales, din bula de declarare a Anului Jubiliar Chipul milostivirii (13 decembrie 2015). Întotdeauna misiunile populare au fost ocazii fericite de reîmprospătare a credinţei şi a vieţii spirituale, a misterului iubirii şi milostivirii divine. Dintre toate practicile de evlavie, trecerea prin poarta sfântă, pelerinajele şi misiunile populare au fost cele mai iubite şi practicate. Dar ceea ce s-a impus ca o necesitate pentru a trăi în climatul credinţei şi al iubirii, a fost practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească.

- Care este textul din Scriptură care vă place cel mai mult cu privire la milostivire?

Sfânta Scriptură este toată o "scrisoare de iubire" din partea lui Dumnezeu, dar cel mai mult îmi stau la inimă cuvintele lui Isus din Evanghelia după sfântul Ioan (3,16): "Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea (adică să o condamne), ci ca lumea să fie mântuită prin el". Acest text este cheia întregii milostiviri a Tatălui, prin Fiul său.

- Care sfânt, model de milostivire, vă place cel mai mult şi de ce?

Maica Tereza de Calcutta, care a oferit totul şi toate pentru cei mai săraci dintre săraci şi care a călcat pe pământul nostru la Bacău, în Seminar şi la catedrală. Aş putea spune că a trecut un înger pe la noi şi printre noi.

- Dv. personal cum şi când aţi experimentat milostivirea lui Dumnezeu?

Când după Botez şi Mir am înţeles că Isus m-a ales să devin ucenicul său şi am primit sacramentul Preoţiei. De aici au început toate trăirile în spirit şi în fapt milostivirea Domnului în viaţa mea.

- Aţi spus în scrisoarea pastorală trimisă în parohii că "Anul Milostivirii se încheie, milostivirea lui Dumnezeu continuă". În ce sens continuă milostivirea lui Dumnezeu?

Este firesc să nu încetăm a ne lăsa mereu cuprinşi şi inspiraţi de iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu, care nu încetează şi nici nu trebuie uitată. Dacă am descoperit adevărata milostivire trebuie să o considerăm ca pe cea mai mare şi profundă lecţie pentru viaţa noastră, care în întregime trebuie să exprime adevărul iubirii şi al milostivirii. Anul jubiliar ne-a făcut să redescoperim această comoară, să ne bucurăm că suntem cuprinşi în milostivirea lui Dumnezeu şi, bucurându-ne de ea, să o transmitem mai departe şi altora, mai ales, să ştim să practicăm tot programul pe care Isus l-a împlinit şi aşa să-i iubim şi noi pe oameni.

- Cum am putea trăi mai departe milostivirea?

Vom putea trăi milostivirea trăind în iubirea lui Isus, având încredere în el şi urmându-l. Un ucenic nu trebuie să fie mai presus de maestrul său, dar nici mai prejos, ci mereu pe urmele lui şi alături de el. Aceasta înseamnă că iubirea şi milostivirea divină devin un adevărat program creştin care face să continue pe pământ lucrarea lui Dumnezeu cel bogat în milostivire.

Pr. Cornel Cadar