Iubire și recunoștință: tinerețe fără bătrânețe!
Cel mai frumos "sinonim" al tinereții este iubirea. Când ești tânăr vrei să iubești și să fii iubit la fiecare respirație. Aceasta este tot ce contează. Totul este iubire... sau neiubire, alb sau negru. Însă atunci când este iubire totul devine zâmbet, speranță, putere. Alergi prin ploaie și te plimbi chiar și în timpul celei mai dezlănțuite furtuni. Și aceasta nu doar pentru că ești tânăr, ci pentru că iubești și ești convins că iubirea este mai tare decât moartea. Ce rău i s-ar putea întâmpla celui care iubește și este iubit? Iubirea poate totul!
Însă iubirea are un defect: nu poate să țină ritmul timpului și nu s-a adaptat modernizării. Lumea se grăbește, dar iubirea vrea să se bucure de fiecare clipă. Lumea se răzgândește și vrea să mai încerce și altceva, iubirea preferă continuitatea, fidelitatea și statornicia. Lumea se izolează, iubirea vrea comuniune. Iubirea nu a reușit să se modernizeze. A rămas același sentiment "de modă veche" care nu știe să trăiască singur, care nu suportă izolarea. Iubirea este comuniune și vrea să fie însoțită de alte sentimente, vrea să dea viață altor sentimente, trăiri.
Astfel vedem că iubirea are "frați și surori". Este de modă veche: iubește viața în familie, vrea să trăiască în "familia sentimentelor". Iubirea are o soră: recunoștința. Sunt mereu împreună. Se întrec în a se stima și lăuda una pe cealaltă. Iar noi trebuie să învățăm să le prețuim la fel de mult.
Este atât de multă putere în recunoștință! Să iubești, să fii frumos la suflet, să ai inimă bună, înseamnă să știi să fii recunoscător pentru ceea ce ai, pentru ceea ce ai primit și pentru tot ceea ce ești capabil să oferi. Frumusețea vieții răsare și din magia cuvântului "mulțumesc". Acest cuvânt (re)cheamă iubirea în suflet, cuprinde inima în cea mai delicată îmbrățișare. Când traduci acest cuvânt în gesturi te îmbraci în strălucire și arăți tuturor că iubirea locuiește în inima ta. Ești cel mai minunat "copil" când însoțești acest cuvânt cu un zâmbet sincer.
Să fim recunoscători! Să ne amintim să mulțumim zâmbind, cu inimă liniștită, fără prefăcătorie. Cine neglijează recunoștința, face iubirea să sufere! Însă cine știe magia simplului "mulțumesc" așterne roua dimineții pe iubire, o înviorează. Recunoștința dăruiește iubirii "tinerețe fără bătrânețe"!
Pr. Laurențiu Dăncuță