Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru copii -

Micul emigrant

Istorioară morală de Christophor v. Schmid

Traducere de Bronislav Falewski

(continuare din numărul trecut)

Doamna de Waldenberg a povestit lui Laurențiu și Ioanei cum s-a întâmplat că mama lui Ludovic a venit imediat tocmai din Boemia. Lucrurile au stat astfel: mama lui Ludovic s-a refugiat la Praga. Tot așa și domnul și doamna de Waldenberg s-au instalat acolo. Dar contesa nu știa nimic despre aceasta; ea trăia foarte retrasă în Praga și nu vizita societățile. Administratorul din Waldenberg trebuia să dea cont stăpânilor săi din când în când despre cele ce se întâmplau în circumscripția sa. Așadar, a scris și despre procesul cu privire la galbenii care au fost găsiți cusuți într-un frac al unui mic francez emigrat. Doamna de Waldenberg a povestit această întâmplare într-o societate. O distinsă doamnă care era de față și o cunoștea pe mama lui Ludovic a istorisit aceasta mai departe. Mama lui Ludovic s-a dus imediat la doamna de Waldenberg ca să afle mai multe amănunte.

Administratorul a scris pe larg acest caz. Locul Waldenberg, numele de Ludovic, ziua în care a pierdut-o pe mama lui, numele sub care s-a refugiat mama lui, contesa, numărul galbenilor, tipul lor se potriveau în toate. Contesa nu se mai îndoia deloc că băiatul în a cărui haină s-au găsit galbenii ar fi chiar băiatul ei Ludovic; căci ea însăși a cusut galbenii în haină. Ardea de dorul de a-și vedea copilul, dar nu îndrăznea să plece la Waldenberg, deoarece încă nu era pace, doar armistițiu, iar trupele franceze se mai aflau încă pe pământul german. Dar domnul de Waldenberg i-a spus contesei:

- Eu și soția mea suntem dispuși să vă însoțim imediat până la Waldenberg. Dacă vă hotărâți să figurați în pașaport ca tovarășă de companie a soției mele vă garantez că puteți ajunge la Waldenberg fără nicio problemă și aici veți găsi un adăpost plăcut. Contesa a primit această propunere cu cea mai mare bucurie și toți trei au plecat în călătorie:

- Astfel, a spus doamna de Waldenberg după ce a terminat de istorisit, acești galbeni au fost motivul pentru care mama lui Ludovic a venit imediat aici. Fără această bănuială, în care ați ajuns voi, tu, bunul meu Laurențiu, și scumpa mea Ioana, ar fi trecut poate mulți ani până ce contesa și-ar fi găsit fiul.

- Ah, a spus Ioana plină de fericire, bucuria pe care o trăiesc Ludovic și mama lui m-a făcut să uit rușinea nemeritată pe care am îndurat-o! Bucuria mea se aseamănă cu bucuria pe care o aveți acum dv. Da, aici văd din nou că Dumnezeu știe să conducă toate necazurile și suferințele pe care ni le trimite, spre binele nostru și al altora.

Doamna de Waldenberg i-a adus aminte mamei că trebuie să plece la castelul din Waldenberg. Contesa s-a ridicat, s-a îndreptat spre Laurențiu și Ioana și și-a exprimat mulțumirile în cuvinte pline de emoție, cuvinte care au fost traduse de către doamna de Waldenberg în limba germană. Ioana a adus galbenii care au mai rămas împreună cu socotelile despre cheltuielile făcute și voia să îi dea înapoi; dar mama lui Ludovic a spus:

- Despre așa ceva nici nu poate fi vorba! Păstrați acești bani, mă voi strădui ca iubirea arătată față de copilul meu să fie răsplătită cât mai bine.

Ioana se grăbea să împacheteze hainele și albiturile lui Ludovic, și după vreo câteva minute copiii ei, Liza și Conrad, au adus fiecare câte o legătură. Când Ludovic a văzut legăturile pregătite pentru călătorie și trebuia acum să se despartă, a rămas foarte mișcat; fața lui cea plăcută exprima urme de durere și a început să verse lacrimi. Și-a luat rămas bun de la părinții săi adoptivi și apoi i-a îmbrățișat pe copii, ca pe niște frați și surori. Laurențiu, Ioana și copiii au început să plângă. Și mama lui Ludovic era foarte mișcată, și ochii i s-au umplut de lacrimi.

- Aici văd din nou o dovadă, a spus ea, că toți cei din casă l-au iubit din toată inima pe Ludovic al meu și că a fost îngrijit ca la el acasă.

Doamna de Waldenberg i-a mângâiat pe copii, precum și pe Laurențiu și Ioana.

- Nu plângeți, oameni buni, a spus ea; Ludovic nu își ia rămas bun pentru totdeauna; vom mai rămâne încă multă vreme la Waldenberg. Așa că îl veți mai putea vedea.

Ludovic s-a urcat împreună cu mama lui și cu doamna de Waldenberg în trăsură; și după ce au oprit la casa parohială, unde l-au vizitat pe paroh și i-au mulțumit pentru iubirea și bunăvoința arătată față de Ludovic, au pornit spre castelul din Waldenberg.

12. Răsplată și pedeapsă

Mama lui Ludovic a rămas un timp la Waldenberg. După ce s-a încheiat pacea a venit aici și soțul ei, contele. Bucuria contelui, contesei și a mult iubitului lor fiu, care s-au văzut împreună după atâta despărțire, nu se poate exprima în cuvinte. Pe cât de mare le era bucuria, pe atât de mare era recunoștința lor față de Dumnezeu.

După ce au vorbit câteva ore de-a rândul numai despre cele ce le-a îndurat pe când erau despărțiți - deodată, contesa i-a spus soțului ei:

- Acum să ne gândim cum să-i răsplătim pe părinții adoptivi ai lui Ludovic.

Contele și contesa au pierdut, ce e drept, moșiile din Franța; dar mai posedau un capital însemnat pe care l-au depus pe timpuri în Anglia. Pe lângă acestea contesa și-a salvat o întreagă comoară de nestemate. A adus cutia cu giuvaeruri, a deschis-o și a spus:

- Toate aceste pietre nestemate le-aș fi dăruit numai să-mi regăsesc fiul pierdut! Nu ar fi bine să jertfim cel puțin una dintre aceste pietre, acest diamant frumos, pentru a răsplăti iubirea pe care au arătat-o acești oameni, Laurențiu și Ioana? Îl vom ruga pe domnul de Waldenberg să ne vândă nouă moșioara pe care Laurențiu o ține azi în arendă. Și această moșioară o vom dărui acestor oameni inimoși. În felul acesta piatra nestemată poate aduce fericirea unor oameni - ceea ce ei merită deja. (va urma)



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat