Covadonga

În nordul Spaniei, în principatul Asturiei, la doar 10 km de Oviedo, printre coline muntoase, se înalţă sanctuarul de la Covadonga. Locul a rămas celebru în istorie datorită "bătăliei de la Covadonga" aceasta fiind prima victorie semnificativă a forţelor militare creştine în Peninsula Iberică, sub conducerea lui Pelagiu, în urma cuceririi maure din această regiune, în anul 711. Lupta a fost purtată la Covadonga, în vara anului 722. Pelagiu chiar ar fi afirmat: "Pe acest munte s-a născut salvarea Spaniei". Adevărul e că victoria a avut un rol important în revenirea regulilor creştine pe toată Peninsula Iberică. Cronicile creştine ale timpului afirmă că sfânta Fecioară a avut un rol decisiv în repurtarea victoriei. Armatele lui Pelagiu s-au refugiat într-o grotă din munţi, purtând cu ele o statuie a Maicii Domnului pe care au lăsat-o acolo după plecarea lor. Câţiva ani mai târziu, regele Alfons I a decis construirea unui mic sanctuar lângă grota în care este aşezată statuia Mariei, supranumită "Santina".

Punctul cel mai important al sanctuarului îl constituie şi astăzi grota Mariei, la care se ajunge urcând mai multe trepte. Toţi pelerinii urcă până la grotă, fiind considerată un loc miraculos. Lângă grotă iese din munte un izvor care ulterior curge prin şapte orificii ale unui vas de piatră. În anul 1777 un incendiu a distrus acoperişul şi chiar statuia originală. Statuia actuală a fost oferită sanctuarului de către catedrala din Oviedo în anul 1778. Statuia este din lemn policrom, Maria având un chip puţin trist. Ea ţine în mâna stângă pe pruncul Isus, iar în cea dreaptă, un trandafir de aur. Pe cap poartă o coroană aurită, împodobită cu diamante şi briliante. Deasupra coroanei este o aureolă de aur de care atârnă un porumbel. În anul 1820 statuia a fost aşezată în grota istorică. Încoronarea canonică a statuii a avut loc în anul 1918, la 1200 de ani de la victoria de la Covadonga.

În anul 1939 statuia a fost furată şi dusă la Paris (din fericire nefiind profanată). La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost recuperată de Pedro Abdal, cel care a descoperit-o şi a transportat-o cu propriul automobil până la frontiera spaniolă.

La 11 iunie 1939, statuia a intrat triumfal în Spania. După mai multe opriri în diferite oraşe, la 6 august, ora 13.30, a fost aşezată în grota unde se află şi astăzi.

Regele Alfons al XII-lea şi arhiepiscopul de Oviedo, Benito Sanz y Forés au decis construirea unui nou sanctuar. Lucrările au început în anul 1877, avându-l ca arhitect pe Roberto Frassinelli şi au fost finalizate de succesorul acestuia Federico Aparici. Inaugurarea a avut loc la 17 septembrie 1901. Pentru nivelarea terenului a fost necesară înlăturarea a 20 de mii de metri cubi de piatră pentru a ajunge la cota dorită.

Biserica, în stil neoromanic, are forma unei cruci. Fiind zidită din calcarul roşu al zonei, contrastează admirabil cu verdele munţilor dimprejur. În interior pot fi admirate opere de artă dintre care cea mai importantă este reprezentarea victoriei de la Covadonga, lucrare în aur aşezată deasupra altarului.

Chiar în grotă se află mormântul regelui Pelagiu şi al soţiei sale Gaudiosa, precum şi al regelui Alfons I.

Nu departe de intrarea în grotă se vede un clopot, înalt de 3 m, cu o greutate de cinci tone, care este ornat cu diferite scene din Divina comedie a lui Dante.

La 21 august 1989, în timpul călătoriei pastorale la Santiago de Compostella şi în Asturia, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a vizitat sanctuarul şi s-a recules în faţa statuii Maicii Domnului.

Pr. Iosif Dorcu