Preoţi şi episcopi înmormântaţi în catedrala din Iaşi (I)

În Arhiva Episcopiei de Iaşi se păstrează un caiet cu 57 de file. Pentru ziua de 2 noiembrie 1891, pr. Iosif Malinowski a lăsat o schiţă cu explicaţii a locurilor din catedrală în care se făceau rugăciuni pentru preoţi şi episcopi răposaţi.

"După Liturghie, predică în limba germană pentru popor O.F. Wiercinski S.I., după care se fac rugăciuni de pomenire la mormintele din interiorul bisericii catedrale din Iaşi, închinate Maicii Domnului, Ridicată la Cer, în ordinea schiţei alăturate. 1) pentru episcopul Iosif (Salandari); 2) în partea epistolei pentru episcopul Bonaventura Berardi; 3) pentru episcopul Bonaventura; 4) la altarul sfântului Anton pentru preotul Dominic (pr. Bartozzetti, OFMConv.); 5) pentru episcopul Paul Sardi; 6) pentru preotul Alois; 7) pentru preotul Rochus (sub confesional); 8) pentru preotul Fidelis; 9) pentru preotul Dominic; 10) pentru preotul Mathias (care a fost înmormântat sub amvon). Apoi clerul şi poporul iese din biserică şi se înconjoară biserica făcându-se trei opriri, numerotate în schiţă cu numere romane I, II, şi III, după care se reintră în biserică... La cele trei staţiuni din jurul bisericii, rugăciunile de pomenire se spun în general pentru toţi credincioşii răposaţi care au fost înmormântaţi în cimitirul din jurul bisericii, după obiceiul vechi".

Pentru a şti exact cine sunt cei înmormântaţi în acele locuri, lista cu numele întreg (mai puţin pr. Rochus), alături de schema puţin modificată, a fost reluată de un inventar al parohiei şi de pr. Iosif Gabor.

1. Rugăciunile începeau la locul unde este înmormântat episcopul Iosif Salandari, vizitator apostolic în Moldova (1864-1873) (în partea de nord a catedralei, în stânga crucierei). Documentele precizează că timp de trei luni a stat la pat, murind la 29 decembrie 1873, ultimele sale cuvinte fiind: "Isus, Maria, Iosif". În registrul parohial moartea episcopului a fost trecută la 17 decembrie 1873, stil vechi, cu precizarea că avea 51 de ani, a fost îngrijit cu sfintele taine şi a fost înmormântat în biserică. Probabil a fost înmormântat sub tronul episcopal (1a în schemă). În luna decembrie 1882, episcopul Camilli a mutat trupul episcopului în mormântul în care se află şi astăzi şi a pus un epitaf. Într-o scrisoare din februarie 1883, el scria că, după aproape zece ani, trupul episcopului Salandari "era aproape intact, inclusiv părul şi frumoasa lui barbă".

2. Iosif-Bonaventura Berardi, ultimul episcop titular de Bacău (1815-1818) era pomenit în catedrală, în prezbiter, în partea de sud-est ("in cornu epistolae", adică în partea dreaptă). A decedat la Iaşi, la 20 aprilie 1818, în urma febrei tifoide contactate în timpul vizitei canonice în parohiile din Moldova. A primit sfintele taine de la preoţii Ştefan Ianucci şi Inocenţiu Pamfili. Pe patul de moarte, episcopul a pronunţat cuvintele: "Iaşi, Iaşi, m-ai văzut!" A murit după opt zile de suferinţă, spunând: "In manus tuas, Domine, commendo spiritum meum". Ianoş Jerney, un cercetător maghiar, care a vizitat catedrala în anul 1844, notează că, pe lângă pietrele funerare de la baza peretelui de nord al bisericii, în biserica "construită acum 60 de ani" se găsesc "zidite cenotafele superiorilor de misiune Landi şi Berardi". Cu siguranţă, era vorba de epitafele care s-au pierdut odată cu modificarea bisericii din perioada 1864-1866. (va urma)

Pr. Cornel Cadar