Milostivirile sacramentale (V)

Taina sfântă a Ungerii bolnavilor (Maslul)

Neascultarea primilor părinţi de porunca lui Dumnezeu a adus cu sine noianul necazurilor, bolilor trupeşti şi sufleteşti, şi moartea.

Liturgia creştină oferă ca izvor al milostivirii divine, pe lângă cele patru sacramente prezentate în numerele anterioare ale revistei Lumina creştinului, şi Maslul.

Ritualul administrării Maslului este alcătuit din rugăciuni şi gesturi adaptate, folosindu-se ca element specific uleiul binecuvântat în mod solemn în Joia Mare.

Drept temei biblic în practica liturgică a acestui izvor de har dumnezeiesc, sfânta Biserică a luat în seamă textul din Scrisoarea sfântului apostol Iacob (5,14-15): "Este cineva dintre voi bolnav, să cheme pe preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului! Iar rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârşit păcate, i se vor ierta".

Înainte de Conciliul Vatican II, această sfântă taină era cunoscută sub denumirea de extrema unctio (ungerea din urmă), fiind privită de mulţi creştini cu oarecare rezervă. Dar în practica postconciliară se insistă să fie primită cu multă încredere de bolnavi în diferitele stadii de suferinţă. Ca atare, apelul la milostivirea divină, în practica liturgică actuală, este tot mai actualizat prin multe iniţiative pastorale: catehizare, celebrare şi organizarea de pelerinaje, în Dieceza de Iaşi, la sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica sau la acela dedicat fericitului Ieremia Valahul, de la Oneşti.

Marie, tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi!

P.A.D.