Sfânta Scriptură

- "Citim în Matei 23,9: "Tată să nu numiţi pe nimeni pe pământ". Totuşi copiii îi numesc tată pe părinţii lor. Ce a voit, de fapt, Isus să spună? Textul spune că "nici învăţători să nu numim pe nimeni", însă realitatea arată că noi avem mulţi învăţători...".

Afirmaţia lui Isus din versetul citat poate fi înţeleasă corect în contextul în care este pronunţată. Isus îi pune în gardă pe discipolii săi şi mulţimea în faţa deformărilor practice ale conducătorilor spirituali ai iudaismului, cărturarii şi fariseii. Nu este pusă sub semnul întrebării autoritatea lor magisterială cu privire la legea mozaică - "s-au aşezat pe catedra lui Moise" -, ci incoerenţa lor, legalismul opresiv, exhibiţionismul şi vanitatea religioasă (cf. Mt 23,1-7). Într-o societate majoritar religioasă era puternică tentaţia celor practicanţi şi pioşi de a profita pe plan social şi personal de prestigiul care derivă atât din rolul religios, cât şi din practicile de pietate. Plecând de la această realitate este formulată regula pentru membrii comunităţii creştine şi în special pentru conducătorii care sunt mai direct interesaţi. Nu se pune problema numai a folosirii titlurilor, expresie a unei vanităţi spirituale şi umane, ci şi a ceea ce aceste titluri reprezintă în raporturile comunitare: autoritatea sau puterea înţelese drept control şi dominaţie a unei persoane asupra altora. Motivaţia dată pentru excluderea acestor raporturi de putere are un caracter religios şi eclezial. Comunitatea discipolilor are un singur învăţător şi cap, pe Isus Cristos. De aceea, ea este o comunitate de fraţi la baza căreia se află demnitatea comună de fii, care au şi recunosc un singur Tată, pe cel din ceruri.

Contestarea radicală a schemelor autoritare care creează discriminare între persoane nu exclude rolul autoritar al acelora care au în comunitate misiunea de a fi "mai mare" sau "primul". Însă acesta trebuie să fie actualizat în figura servitorului după modelul slujitorului prin excelenţă, care este Isus Cristos, Mesia cel sărac şi umil (Mt 20,24-28)

Pr. Alois Bulai