Răspundem cititorilor

* Victoria Angela Roşoagă (e-mail). "Sunt preşedintele Asociaţiei Medicilor Catolici "Sfinţii Cosma şi Damian" din Reşiţa şi am bucuria să vă împărtăşesc cu emoţie că am o scrisoare a mamei mele adresată părinţilor ei scrisă din Bucureşti la 10 noiembrie 1937 pe când era studentă la Facultatea de Litere secţia Limba Latină. În această scrisoare menţionează despre Mons. Anton Durcovici următoarele: "În ceea ce priveşte partea spirituală, mi-am ales de confesor pe Mons. Durcovici. Acesta, într-adevăr, este o persoană sfântă. Chiar umbletul lui denotă o continuă reculegere. El e secretarul Mons. Cisar şi directorul Institutului "Sfântul Iosif". Lumea aleargă la spovedit aproape numai la el. Eu însumi am o mare admiraţie pentru el". Mama mea Mihalca Zita Monica a trăit între anii 1917 şi 2005 şi a fost fiică de preot greco-catolic din Arad. În perioada 1936-1938 a fost studentă şi a locuit la Institutul "Notre Dame de Sion" din Bucureşti".

Vă mulţumim mult pentru cele trimise. Am publicat în întregime materialul dv. deoarece este o mărturie care nu poate fi dată uitării.

* V. (e-mail). "Aş dori să-mi daţi un sfat! Sunt împreună cu o persoană care tocmai a divorţat şi noi deja aşteptăm un copil! Trăind ca soţ şi soţie sub acelaşi acoperiş. Ştiu că nu ne putem spovedi şi împărtăşi! Este cam greu să mă uit la alte persoane cum participă la sacramente şi ştiu că deschiderea unui proces pentru anularea Căsătoriei ei din punct de vedere bisericesc poate dura! Ce trebuie să facem pentru a beneficia de Spovadă, Împărtăşanie şi eventual de o nouă Căsătorie în faţa lui Dumnezeu? Parohul nostru ne-a explicat paşii cu procesul, dar aceasta ar însemna ca timp de doi-cinci ani noi să nu putem fi împăcaţi cu Dumnezeu şi nu aş vrea să se întâmple aceasta! Eu am fost un creştin ortodox şi sunt catolic de aproximativ doi ani când l-am găsit pe Dumnezeu, deoarece eu nu credeam înainte! Şi tocmai de aceea îmi este greu şi nu vreau să mă îndepărtez de Dumnezeu. Deschiderea procesului bisericesc nu prea e posibil pentru că fostul ei soţ e greu de abordat, nu se poate vorbi cu el pe o astfel de temă! Nu ar înţelege".

Apreciem mult dorinţa dv. de a fi tot mai aproape de Domnul şi de a vă împărtăşi. Aveţi dreptate atunci când spuneţi că nu puteţi participa la sacramente. Acest lucru se întâmplă pentru că în faţa lui Dumnezeu nu aţi încheiat sacramentul Căsătoriei. Înţelegem că vă este greu, dar vă îndemnăm să vă orientaţi spre lucrurile pe care le puteţi face: participarea la Liturghie, rugăciune, implicarea în activităţile parohiei, vizitarea celor bolnavi etc. Desigur, rămâne calea de a deschide acel proces despre care aţi vorbit cu părintele paroh. Pentru asta trebuie să aveţi măcar un argument care să ducă la anularea primei căsătorii a partenerului dv., cum ar fi: constrângere, frică, ascunderea unor defecte grave etc. Rugaţi-l pe bunul Dumnezeu să vă lumineze şi să vă călăuzească paşii. Noi vă asigurăm de rugăciunea noastră şi sperăm să ajungeţi fericirea de a fi împăcaţi cu Dumnezeu în mod deplin!

* C.B. (e-mail). "Doresc să vă relatez o situaţie: mama a primit de la o persoană ortodoxă o sticluţă cu mir adus de la Ierusalim. Cum se poate folosi acesta de o persoană catolică? Ar trebui dăruit unei persoane ortodoxe? Vă mulţumesc!"

De la Ierusalim se aduc multe lucruri: apă din Iordan, pământ, tămâie, mir etc. Toate constituie o amintire frumoasă: lucrurile acestea au fost luate din locul în care a fost Isus. Ele însă nu fac parte din categoria sacramentaliilor sau, cum se spune în Biserica Orientală, a ierurgiilor. Nu au fost binecuvântate şi sfinţite de preot. Sticluţa cu mir despre care vorbiţi, întrucât nu cred că a fost binecuvântată de un preot, constituie o amintire şi un gest frumos făcut de către acea persoană faţă de mama dv. Ce puteţi face cu sticluţa? Deja aţi intuit. O puteţi face cadou la rândul dv. Dar puteţi pune uleiul în candelă să ardă, dacă aveţi aşa ceva. Sau o puteţi da la o biserică în care se mai foloseşte candela cu ulei la tabernacol. Vă dorim har şi binecuvântare de la Domnul!

* D.M. (e-mail). "Am o întrebare la care răspunsul dv. e foarte important pentru mine şi anume: Care e poziţia Bisericii asupra fertilizării în vitro? Vă mulţumesc mult!"

Fecundarea în vitro disociază concepţia de actul matrimonial şi apoi trebuie luat în calcul că pentru a avea un copil se ucid alţii şi este o problemă gravă. Iată câteva detalii preluate din diverse surse. Când se face fecundarea în vitro sunt creaţi mai mulţi embrioni în eprubetă. Astfel, medicii fac să se conceapă mai mulţi embrioni (copii) "de rezervă", având în vedere că vor supravieţui 1 sau cel mult 2 din 10, adică vor ajunge vii până la naştere. Apoi, mai mulţi embrioni sunt transferaţi în uterul mamei, în speranţa că cel puţin unul dintre ei se va implanta. În rezultat, de cele mai multe ori apar sarcini multiple şi apoi medicii recurg la aşa-numită "reducţie embrionară" ceea ce înseamnă că o parte din embrioni (copii) sunt eliminaţi (omorâţi), ca să dea şanse de supravieţuire la unul sau la doi embrioni. Eliminarea embrionilor din organism este avort şi este crimă. O altă problemă morală apare şi gândindu-ne la faptul că o parte din embrioni vor fi păstraţi ca rezervă pentru un viitor tratament sau experiment. Toate aceste se numesc crime. Şi e de datoria Bisericii, ca apărătoare a vieţii, să aibă un cuvânt de spus. Care este soluţia pentru cuplurile ce nu pot avea copii? Să înfieze copiii orfani. Astfel vor salva vieţile şi viitorul orfanilor. Vă dorim gânduri bune!

* F.O. (e-mail). "Am 27 de ani şi sunt din Timişoara. Am terminat Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Teologie şi Filozofie, simpatizez PNL şi apelez la dv. pentru a colabora la această a doua etapă a proiectului de carte, prezentat sub acronimul #DiMA. Principalele aspecte la care mi-aş dori să colaborăm sunt tipărirea şi publicarea unei cărţi. Cartea este o colecţie de 5 eseuri şi 20 de poezii şi poeme filozofice şi teologice. Vă trimit în ataşament patru din paginile interioare ale cărţii şi coperta pentru o părere. Dacă aţi fi interesaţi am putea să colaborăm cu unele din eseuri şi poeme care sunt mai în temă cu activitatea şi conţinutul literar pe care îl afişaţi dv.".

Felicitări pentru carte. După cum observăm, aveţi deja ISBN şi descriere CIP, ceea ce înseamnă că deja cartea a trecut printr-o editură. Rămâne problema tipăririi. După cum vă este cunoscut, cititul cărţilor este în descreştere. Se scot puţine exemplare, mai ales dacă e vorba de o carte care se adresează unei categorii aparte de cititori. În zilele noastre problema se rezolvă prin faptul că au apărut tipografiile digitale care tipăresc atâtea cărţi câte avem nevoie. Vă recomandăm să vă adresaţi unei asemenea tipografii digitale din Timişoara. La o editură a Bisericii este puţin altfel. Pentru ca o carte să poată fi tipărită are nevoie de binecuvântarea unui episcop, iar în unele cazuri de acel "Nihil obstat". Dacă veţi considera că un anumit eseu sau o anumită poezie se încadrează cu stilul revistei "Lumina creştinului", inclusiv cu privire la mărime, puteţi trimite ca apoi să intre în analiză în cadrul şedinţei de redacţie. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!