Ce așteaptă Dumnezeu? O inimă...
Episcopia de Iași, prin Centrul Misionar Diecezan, a trimis în luna octombrie un număr de șase seminariști de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași în Ecuador, Kenya și Coasta de Fildeș. Înainte de a pleca, le-am adresat câteva întrebări.
- Ce v-a îndemnat să alegeți să petreceți acest an pastoral-social în cadrul misiunilor Diecezei de Iași?
În primul rând, cred că aceasta a fost voința Domnului, deși dorința de a merge în misiune a fost aprinsă încă din clasa a XI-a. Atunci, un coleg mai mare de la Institutul "Don Calabria", Adrian Cimpoeșu, a plecat în Kenya pentru doi ani. În tot acest timp, am păstrat legătura cu el prin telefon și email și, privind imaginile primite de acolo, mi-am zis că "vreau și eu să merg". În al doilea rând, ce m-a îndemnat pe mine să fac această alegere, a fost o oarecare curiozitate de a vedea cum pot să trăiască acești oameni în simplitate și cum își manifestă ei credința în Dumnezeu. (Marian Cazacu)
- Ce știți despre activitatea misionară și misionari în general?
Despre activitatea misionară, trebuie să mărturisesc, nu am studiat în mod deosebit, nici nu am făcut o pregătire aparte, dedicând timp pentru aceasta. Poate pentru că am dat mai multă importanță și atenție mărturiei oferite de colegii mei mai mari despre activitatea misionară a preoților noștri români, nu am mai simțit nevoia de aprofundare. Pe de altă parte însă știu și sunt conștient că activitatea misionară se desfășoară în condiții grele, întâmpinând multe piedici. Cele mai multe piedici vin din cauza diferențelor care există: de cultură, de mentalitate, de trai; nu de puține ori apar și greutățile care vin din lipsa fondurilor, a banilor. Deși nu suntem o țară cu mari posibilități financiare, totuși e cunoscut faptul că în Dieceza de Iași credincioșii sunt sensibili atunci când este vorba despre misionari și despre activitățile misionare, încercând să ajute cât mai mult. (Lucian Simon)
- Ce știți despre realitatea locală a misiunii în care veți merge?
Realitatea locală, din ceea ce am auzit de la colegii mai mari, este una complexă. Activitățile sunt numeroase și cer disponibilitate și energie. Oamenii de acolo sunt deschiși, primitori, gata să îți ofere totul în schimbul timpului tău dedicat lor. Pentru ei, este important să vadă în misionar, preot sau seminarist, un om dedicat în totalitate misiunii sale. Deși săraci, discrepanța dintre bogați și săraci fiind simțită pe toată întinderea continentului Africa, ei sunt mulțumiți cu ceea ce au, arătând chiar disponibilitate și bunăvoință în a oferi misionarilor din puținul lor. (Laurențiu Turbuc)
- V-ați propus un anumit obiectiv pentru această misiune? Cu ce gânduri plecați?
Plec încărcat de gânduri și emoții, dar cu bucurie și încrezător, sperând să fiu cât mai mult de folos activității pastorale și nu numai. Nu am un obiectiv specific, îmi doresc doar ca în acest timp dedicat activității misionare să stau cât mai mult în mijlocul oamenilor pentru a-i înțelege și ajuta. (Mădălin-Răzvan Iacob)
- Ce credeți că ar aștepta Dumnezeu și Biserica de la voi în această misiune?
O inimă curată și sinceră. (Marian Cazacu)
- Un gând adresat copiilor, tinerilor și adulților din dieceza noastră, înainte de a pleca în misiune!
Consider că așa cum aș putea eu să adresez un gând copiilor sau tinerilor, tot la fel ar putea să îmi adreseze și ei o urare, un gând, o vorbă bună, de vreme ce nici eu și nici ei nu am făcut încă experiența unei misiuni. Singurul gând care consider că este valabil în cazul tuturor este Rugați-vă! Doar așa vom ști cu adevărat planul lui Dumnezeu cu noi. (Paul Roca)
Pr. Florin Petru Sescu