Prietenia este ceva foarte sacru

Ne sunt cunoscute cuvintele din Cartea lui Ben Sirah care spun că cine a găsit un prieten a găsit o comoară. În septembrie, papa Francisc a dat un interviu unui post de radio din Buenos Aires. Realizatorul emisiunii era chiar un prieten al său cu care a discutat diferite teme. Printre acestea papa a vorbit şi despre prietenie. "Prietenia înseamnă a însoţi viaţa celuilalt de la un fundament tacit. În general, adevăratele prietenii nu trebuie să fie explicate, au loc, şi apoi este ca şi cum s-ar cultiva. Până acolo încât face să intre în viaţa mea cealaltă persoană ca grijă, ca bun auspiciu, ca o curiozitate salutară de a şti cum este el, familia sa, copiii săi", a spus Sfântul Părinte. Cu simplitate şi cu multă deschidere papa a mărturisit cât de afectat este de falsele prietenii, de "prieteniile utilitare", după cum le-a numit el. "Nu am avut niciodată atâţia "prieteni" ca acum. Toţi sunt prietenii papei. Prietenia este ceva foarte sacru. O spune Biblia: "Să ai unul sau doi prieteni". Înainte de a-l considera prieten pe cineva, lasă ca timpul să-l pună la încercare, pentru a vedea cum reacţionează în faţa ta", a continuat papa Francisc.

Sfântul Părinte a vorbit despre prietenie şi în alte momente, în special tinerilor. În timpul vizitei sale în Paraguay, în luna iulie, la întâlnirea cu tinerii, papa i-a îndemnat să cultive prieteniile adevărate. "Prietenia este unul dintre darurile cele mai mari pe care o persoană, pe care un tânăr poate să-l aibă şi poate să-l ofere. Este adevărat. Cât de dificil este a trăi fără prieteni! Şi observaţi că va fi unul dintre lucrurile cele mai frumoase pe care-l spune Isus: "V-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute" (In 15,15)". A continuat amintind că cel mai bun prieten este Cristos. "Unul dintre secretele cele mai mari ale creştinului se înrădăcinează în faptul de a fi prieteni, prieteni ai lui Isus. Când unul îl iubeşte pe cineva, îi stă alături, se îngrijeşte de el, îl ajută, îi spune ceea ce gândeşte, da, dar nu-l abandonează. Aşa se comportă Isus cu noi, nu ne abandonează niciodată. Prietenii se suportă, se însoţesc, se ocrotesc".

E adevărat, e foarte dificil să trăieşti fără prieteni! Însă este dificil şi să se cultive, să se construiască adevăratele prietenii. Suntem atât de obişnuiţi să urmărim interesul nostru încât nici prietenia nu scapă de căutarea noastră egoistă! Cristos ne învaţă să făurim prietenii care devin miracolele vieţii noastre, balsam pentru inima noastră, vânt puternic pentru velele corabiei noastre care ne poartă spre orizonturile dorite de Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur nu a ezitat să facă un elogiu prieteniei. "Chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat... Te bucuri văzându-l pe prietenul tău, te înveseleşti şi sufletul tău având o mulţumire nespusă se contopeşte cu dânsul şi chiar de ţi-ai aminti numai de el, cugetul tău tresare şi se înaripează. Vorbesc aici despre prietenii adevăraţi, despre prietenii de un suflet şi de un cuget, despre prietenii care preferă să şi moară, despre prietenii care iubesc cu căldură..."

Nu te mulţumi cu relaţii superficiale şi trecătoare! Caută să oferi cu sinceritate prietenia ta! Este antidotul disperării existenţiale. Cea mai bună "metodă" de a găsi un prieten este să fii tu însuţi prieten. Fii indulgent cu prietenul care îţi greşeşte, acceptă-i limitele şi fragilităţile şi ajută-l să crească. Nu uita că este uşor să usuci lacrimile unui prieten, însă este mai greu să stai în "public" şi să îl aplauzi, fără gelozie, în momentul succesului.

Pr. Felix Roca